Turcia este o ţară pe care am vizitat-o cu plăcere de trei ori în ultimul an. În cea mai recentă călătorie aici, am petrecut trei săptămâni în locuri diferite, timp în care am făcut cunoştinţă cu civilizaţia şi cultura turcească. Şi asta datorită proiectelor europene la care am participat, acestea oferindu-mi ocazia de a călători şi descoperi ţinuturi inedite pentru mine.

Primul lucru care m-a impresionat a fost uriaşul aeroport din Istanbul care face legătura dintre Europa şi Asia şi unde peste o sută de avioane îşi iau zborul în fiecare zi.  Şi cum grupul nostru de români avea de aşteptat vreo 11 ore până la următorul avion, n-aveam cum să ratăm ocazia de a vizita Istanbulul.

Chiar dacă eşti în aeroport, să nu te aştepţi ca tot personalul de-acolo să vorbească engleza. Neştiind în ce direcţie s-o apucăm, am apelat la Information Office. După ce ne-a lăsat să vorbim singuri 2 – 3 minute, doamna de aici ne spune: „No speaking English”. De gardienii şi paznicii din aeroport nici nu mai vorbesc. Îi întrebi ceva rar şi foarte simplu în engleză şi îţi răspund pe dos. Adică în loc de „da” cum ar trebui să fie dacă ar înţelege ce le spui, îţi răspund „nu” şi astfel o iei în direcţia opusă. Noroc că se mai întâmplă să mai dai de un turc care ştie limba română şi dacă te aude vorbind, îţi sare imediat în ajutor şi situaţia se rezolvă.

Prima oprire a fost aşadar în Istanbul, un oraş cosmopolit, modern şi conservator în acelaşi timp, care este aşezat la graniţa dintre vechi şi nou. Mii de turişti împânzesc anual străzile înguste ale Istanbulului, iar muzica şi zumzetul maşinilor nu contenesc indiferent dacă e zi sau noapte.

Oraşul cel mai faimos cu care se mândreşte Turcia şi-a aranjat majoritatea atracţiilor turistice într-un cerc cu diametrul de maxim 3 kilometri. De sus, din oraş, strâmtoarea Bosfor îţi încântă privirea cu apele sale albastre ce sunt traversate zilnic de vapoare, iahturi sau ferriboturi. De asemenea, un numar uimitor de turişti se arată tare curioşi să descopere sau să trăiască fie și numai câteva momente din istoria Imperiului Otoman aşa cum este prezentată la Palatul Topkapi, lunga așteptare pentru a putea intra te face câteodată să-ţi pierzi răbdarea. Dar, efortul îți este răsplătit odată ce ai pășit înăuntru.

Dar și uriaşele moschei (Blue Mosque, Hagia Sofia Mosque etc.) sunt la fel de importante ca și castelul Topkapi. Acestea dezvăluie un stil arhitectural ce aparţine clasicismului otoman, iar seara strălucesc feeric, ca de basm, fiecare dintr-un colţ diferit al oraşului.

E uimitor cum toate aceste monumente istorice atrag anual zeci de mii de turişti şi asta datorită originalităţii arhitecturii dar şi vechimii lor îndepărtate.

Localnicii sunt foarte obişnuiţi cu turiştii, mulţi vorbesc şi engleza aşa că dacă te rătăceşti prin oraş, sunt foarte deschişi să te ajute. Ca să nu mai spun despre comercianţii din Grand Bazar, vorbitori de mai multe limbi. Nu mi-a venit să cred câţi dintre ei ştiu limba noastră. Astfel îţi e mai uşor să negociezi. Plimbându-mă printre munţii de condimente şi mirodenii, nu puteam să nu mă opresc pentru a gusta din dulciurile cu specific turcesc care-ţi lăsau gura apă.

Ieşind din Marele Bazar ne-am continuat drumul spre aeroport, destinaţia noastră fiind Amasya unde aveam să ne întâlnim şi cu celelalte naţionalităţi pentru desfăşurarea proiectului nostru.

Amasya este oraşul reşedinţă a provinciei cu acelaşi nume, provincie ce are o suprafaţă de 5690 km2 si o populaţie de 324.268 de locuitori dintre care 86.667 trăiesc în oraş, iar restul în satele înconjuratoare. Se află la o altitudine de 411 m. Amasya este unul din cele mai frumoase oraşe din Turcia. Este aşezat, într-un defileu stâncos şi îngust al lui Yesil rmak (Râul Verde) şi se remarcă atât prin frumuseţea naturală deosebită cât şi prin vestigiile istoriei sale multimilenare – de peste 5000 de ani.

Cele mai mari atracţii sunt cetatea și mormintele săpate în stâncă ale regilor pontici (secolul al III-lea î.Ch.) precum și moscheile din perioadele otomane. Pentru vizitarea unei moschei, femeile, indiferent de naţionalitate trebuie să aibă un batic pe cap şi să nu poarte vreun semn de cruce.

 

Referitor la istoria lor, unii admit faptul că Turcia se trage din Imperiul Otoman în timp ce altora nu le place ideea că ei sunt urmaşii acestui imperiu şi drept urmare, nici nu recunosc acest lucru.

Revenind la descrierea regiunii Amasya, un exemplu minunat de arhitectură otomană târzie îl constituie complexul de case tradiţionale turceşti. Ne-am plimbat pe Aleea Prinţilor Moştenitori (Sehzadeler Yolu) din lungul râului Yesil rmak (Râul Verde), unde se aflau busturile din bronz ale celor care ulterior au devenit conducători ai Imperiului Otoman, cum ar fi sultanii Çelebi Mehmet (1413 – 1421), Murat al II-lea (1421-1444; 1446-1452), Mehmet Cuceritoriul (1444-1445; 1451-1481) și Baiazid al II-lea (1481-1512). Traversând râul pe Podul de Jos (Alçak Köprü in Turceste), care a fost construit în epoca romană pentru ca oamenii din cetatea antică să poată trece pe malul celălalt al râului Yesil rmak; am urcat apoi versantul muntelui pe scari săpate în stâncă, unde trebuia să fim foarte atenţi pentru a nu cădea în prăpastie. Frumeseţea peisajului văzut de sus era minunată.

Numeroase hoteluri se înşiră de-a lungul râului iar seara defileul este scăldat în culorile feerice ale apusului.

O altă regiune din Turcia, situată în centrul Anatoliei, care m-a fascinat în vara aceasta a fost Cappodocia cu ciudatul ei relief stâncos. Stâncile stranii în formă de ciuperci cu pălării aşezate pe uriaşe coloane fac din Cappodociei un ţinut splendid, pe care anual mii de turişti se arată curioşi să-l cutreiere în lung şi-n lat. Acest relief s-a format datorită erupţiilor vulcanice cu milioane de ani în urmă, lava şi cenuşa vulcanică fiind modelate mai apoi de natură în forme dintre cele mai ciudate, majoritatea purtând numele de Fairy Chimneys. Rămâi tare plăcut impresionat de construcţiile interesante săpate în stâncă – biserci, hoteluri, case de locuit – dar şi de ospitalitatea şi prietenia pe care ţi-o arată locuitorii oraşelor şi satelor din regiune. Peşterile, bisericile şi oraşele subterane ale Cappadociei reprezintă o uriaşă bogăţie a Turciei de astăzi.

La poalele munţilor zeci de comercianţi te aşteaptă să le vizitezi tarabele pline de suveniruri și diverse articole specific turceşti. Câteodată e imposibil să scapi de insistenţele lor şi să pleci fără să cumperi ceva, mai ales dacă ai negociat un preţ bun. Unii, dacă intrii în vorbă cu ei şi le povesteşti despre tine ( ce faci, de unde vii), te invită să guşti gratis din bunătăţurile lor sau îţi oferă mici cadouri chiar dacă nu cumperi cine ştie ce.

Turcii poartă un respect deosebit drapelului lor, pe care îl țin arborat pe case, în balcoane, în maşini, pe tricouri și chiar şi în vârful fiecărui munte. Acest lucru nu poate decât să denote faptul că turcii sunt mândri de naționalitatea lor. Mi-amintesc cum la un seminar am primit de la un coleg turc steagul Turciei şi mi-a zis să am mare grijă de el deoarece culoarea roşie reprezintă sângele lor şi e mare păcat dacă se calcă pe el deoarece e ca și cum ţi-ai bate joc de al lor sânge. Sângele (culoarea roşie) şi luna reprezintă imaginea câmpului de luptă după războiul lor de independenţă.

Turismul a început să devină a doua ocupaţie a localnicilor, pentru care agricultura reprezenta totul, până acum. Localnicii se ocupau în special de cultura viţei-de-vie. Satele şi oraşele din zonă profită din plin de boom-ul turistic și foarte multă lume lucrează în această industrie. Majoritatea caselor s-au transformat în pensiuni şi se construiesc multe hoteluri. Nu lipseşte nici meşteşugul olăritului care este ridicat la rang de artă, adevarate capodopere fiind create din lut. Am vititat un atelier unde, după clasica demonstraţie şi ceaiul de bun venit am intrat în magazinul de prezentare. Piese mari şi mici, în general la mare preţ, colecţii întregi de pe vremea Imperiului Otoman, vase imprimate cu picturi deosebite sau sculpturi complicate, toate ne-au încântat privirea.

În concluzie, Turcia este o țară minunată, cu oameni ospitalieri, istorie bogată și mâncare variată – o țară pe care merită să o vizitezi ori de câte ori ai ocazia.

Autor: Denisa Calistrate – Trainer limba Engleză și limba Franceză

Denisa a absolvit Facultatea de Litere și Arte, specializarea Engleză-Franceză în anul 2008, iar de atunci a participat la numeroase programe de internship și a profesat ca trainer de limba Engleză și limba Franceză. În prezent, Denisa este trainer A_BEST pentru cursuri corporate – limbaj general și de afaceri.