Cu ani în urmă, am primit o bursă de două săptămâni în Franţa, la Rennes. Era prima mea ieşire în ţara pe care o cunoşteam pe dinafară, din cărţi. Mi-am luat avans câteva zile să vizitez, bineînţeles, Parisul.

Şi iată-mă aruncată în viteza vieţii lor, parcă mă mişcam cu încetinitorul, pe lângă ei, care treceau val vârtej, săreau dintr-un metrou în altul, dintr-un tren în altul, evident pentru ei era robotism, pentru mine agitaţie.

Şocul mare pe care l-am avut, nu a fost însă nici forfota, nici statul la coadă la Tour Eiffel „doar 2 ore”, nici faptul că vedeam pe stradă cupluri de albi cu persoane de culoare. Nu. Cel mai mult m-a şocat că parizienii nu mă înţelegeau … pe mine, vorbitorul de franceză. Eu îi întrebam S’il vous plaît, pourriez-vous me dire où  est …iar ei îmi răspundeau invariabil, că nu înţelegeau şi mă rugau să repet. După câteva situaţii de genul acesta, am făcut greva cuvântului şi nu am mai vorbit franceză vreo două zile, rugând-o pe colega de bursă să preia ea această sarcină, de a întreba câte ceva. Sigur că au început întrebările, grijile, reproşurile că nu m-am uitat mai mult la televiziunea franceză, eram în imposibilitatea de a înţelege ce se întâmplă. Totul a culminat când m-au întrebat dacă sunt din Rusia sau din Polonia, pentru că aveam, mi-au explicat nişte bouquinişti de pe malul Senei, accent din est. Mi se părea nedrept, iar procese de conştiinţă, de ce am eu accent, de ce aşa şi de ce şi de ce, că eu toată viaţa am învăţat cum mi s-a spus, ce mi s-a predat.

Atunci totul mi se părea extrem de neplăcut, când doreau să ştie şi ce meserie am, iar eu le răspundeam că predam franceza, oau, halal profă cu accent de est. Mă mai consolam cu ideea că francezii mă felicitau pentru vocabularul îngrijit, pe care îl foloseam, poate prea „din cărţi”, cum spuneau ei. Pai normal, era din cărţi, că din ele am învăţat. Acum însă, zâmbesc, aducându-mi aminte de episodul lingvistic parizian.

Am făcut „studiu de caz” şi m-am liniştit. Accentul se recunoaşte imediat, dacă nu trăieşti sau dacă nu eşti în contact permanent cu nativi. Sigur că este ideal să ai accentul perfect, dar foarte important este să vorbeşti corect gramatical, să ai un vocabular suficient de bogat, astfel încât să nu te repeţi, să poţi conversa fără să îţi fie teamă că nu pricepi ce îţi spune partenerul de discuţie.

Aşadar, voi care veţi avea parte de o astfel de experienţă, totul are o soluţie: două zile de tăcere, auzit limba şi apoi vă intraţi în ritm pe nesimţite. La mine a funcţionat perfect.

                                                                                 Autor: Loredana Pană – Trainer Colaborator Limba Franceză, Spaniolă și Limba Română pentru Străini

 Loredana este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, specializarea Franceză – Spaniolă. În 2002 a absolvit un masterat în Studii Francofone. Loredana are o bogată experienţă în predarea limbilor franceză, spaniolă și română și exerciţiu în utilizarea, în contexte diferite, a acestora. În prezent, Loredana predă inclusiv cursuri A_BEST de limba franceză, spaniolă – limbaj general şi de afaceri, precum şi cursuri de limba română pentru străini, în cadrul companiilor.