Episodul 1- Franța

Dacă trăieşti la marginea Europei şi mergi să vizitezi o ţară din zona de Vest ideal ar fi să cunoşti limba ţării respective. Altminteri, rişti să rămâi fără mâncare şi cazare sau chiar mai rău, să nu te faci înţeles şi să nu te descurci în nici un context.

În anul 2004 am plecat la Paris împreună cu o prietenă pentru a se înscrie la cursuri postuniversitare. Era iarnă şi primele imagini ale unui fost centru imperial au fost impresionante. Mă simţeam în centrul Bucureştiului multiplicat la nesfârşit, gigantesc, într-un amestec de lumină şi culoare, care avea să fie întrerupt de nenumăratele ploi binecunoscute turiştilor.

Dacă pleci dintr-o capitală cu două milioane de locuitori într-una de nouă, este cu neputinţă să nu te impresioneze zumzetul străzilor, bulevardele largi, nenumăratele clădiri care atestă „straturile” secolelor de dezvoltare, stilurile arhitectonice diverse şi să nu te simţi un pic mai mic de înălţime decât eşti de fapt. În mod incontestabil însă Parisul este cel mai romantic oraş din Europa. Oamenii sunt gentili, femeile poartă funde, trandafiri, accesorii romantice, vorbesc afectat şi amabil şi în mod inexplicabil pentru mine consumă cantităţi industriale de patiserie fără a câştiga în greutate. (Minunate produse, fie vorba între noi.)

Odată ajunsă aşadar în cea mai romantică metropolă europeană şi vorbitoare de engleză şi română fiind, m-am confruntat de la început cu o problemă de comunicare, deoarece prietena mea, vorbitoare de franceză, mai timidă, prefera să mă lase pe mine să mă exprim. Desigur că ştiam cel puţin câteva formule politicoase de adresare însă problemele începeau în momentul în care nativii vorbeau fluent şi foloseau „la liber” toate timpurile pe care detestasem să le învăţ în şcoală, formate cu „avoir” şi „être”. Ei bine, toate aceste noţiuni au devenit brusc, la nivel mental, emoţional şi faptic mai importante decât orice altă şcoală de lingvistică absolvită în România. Deoarece francezii sunt un pic timizi, se emoţionează uşor şi se inhibă atunci când trebuie să se exprime într-o limbă străină.

– Do you speak English?, întreb eu cu sfială o doamnă care învârtea în cartierul Montparnasse o clătită enormă (crêpe) care arăta absolut delicios.

– Pardon? îmi răspunde doamna, între două vârste, încă frumoasă şi cu un număr impresionant de brăţări pe ambele mâini.

– Do you speak English?, repet disperată cu ochii aţintiţi în clătită.

– Vous êtes australien?, aud eu cu totul alt răspuns decât îmi doream.

Moment decisiv pentru mine. Realizez că nu am decât două opţiuni: 1. să renunţ la clătită (lucru de neimaginat!) sau 2. să îmi scot repede din memorie puţinul învăţat cu vreo zece ani în urmă. Optez pentru a doua variantă şi răspund:

– Non, pas du tout, je viens de Roumanie.

– Ah, ça c’est très intéressant! îmi răspunde doamna fericită că în sfârşit am găsit o cale comună de comunicare ce ne va facilita atât vânzarea cât şi cumpărarea clătitei, râvnite de ambele părţi. Simultan, afişează cel mai larg şi cald zâmbet pe care l-am văzut vreodată. În plan semantic, doamna prefera franceza mea şchioapă decât să vorbească o engleză aflată probabil sub nivelul francezei mele.

Ce bizar, m-am gândit, într-o fostă capitală a imperiului, oamenii sunt timizi. Dar poate este o întâmplare. Ei bine, din nefericire, nu. Situaţia s-a repetat invariabil peste tot unde am mers: hotel, restaurant, magazine şi facultate.

Şi pentru că eram fascinată de frumuseţea acestui oraş minunat, am făcut o concesie. Nu doar că nu am mai stresat pe nimeni încercând să vorbesc în engleză ci la întoarcerea acasă am început să iau lecţii. Pentru că limba franceză este o limbă melodioasă, veselă, tonică, ce îţi induce buna-dispoziţie şi pentru că de fiecare dată când o vorbesc îmi face plăcere să realizez un scurt pelerinaj cultural.

    Autor: Liliana ANTON – Trainer Colaborator limba Engleză

 Licențiată a Universității București, Liliana Anton are o experiență didactică de 15 ani în învățământul universitar și este specializată în predarea limbii engleze ca limbă străină cu terminologie de specialitate. Preocupările sale profesionale includ teme prezentate în lucrări internaționale privind formarea profesorilor ca mediatori de cunoștințe și metode moderne de predare adaptate la nivel individual și de grup. A participat la cursuri pentru formatori la Universitatea din Geneva și a susținut teza de doctorat în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română. Începând cu anul 2000, este cadru didactic asociat al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, colaborând, totodată, cu succes cu Centrul de Limbi Străine A_BEST ca trainer de limba engleză (limbaj general/business/specializat) și limba română pentru expați.