Salut!

Deși sunt limbi romanice, atât româna cât și italiana se diferențiază din punct de vedere al pronunției, morfologiei, dialectelor și accentelor. Mai jos găsiţi câteva exemplificări pentru fiecare problemă de gramatică enunţată.

1) Pronunția. Deși ambele limbi sunt fonetice, italiana are anumite excepții:

a) grupurile sce și sci se citesc /șe/ respective /și/

ex: scendere (a coborî), scegliere (a alege), scena (scenă), sceriffo (şerif), sci (schi), scienza (știință), sciogliere (a se topi), scientifico (ştiinţific) etc.

b) grupul gli se citește /li/

ex: famiglia (familie), aglio (usturoi), bottiglia (sticlă), coniglio (iepure), medaglia (medalie), meglio (mai bine) etc.

c) litera h nu se citește la început de cuvânt, spre deosebire de română

ex: handicap, hacker, happy end, heavy metal, hertz etc.

2) Concordanța timpurilor. Spre deosebire de română, care este mai permisivă, italiana are o structură mai rigidă în ceea ce privește concordanța.

Pentru a exprima o relație de posterioritate se folosește viitorul simplu.

Ex. Credeam că vei veni.

Pentru a exprima aceeași relație de posterioritate, în italiană se folosește condiționalul trecut.

Ex. Credevo che saresti venuto

3) Dialectele. Am putea numi Italia Turnul lui Babel, întrucât fiecare regiune are propriile dialecte complet diferite de la o localitate la alta. Pe scurt, un italian din Asti nu s-ar înțelege cu unul din Vercelli, deși ambele localităţi fac parte din aceeași regiune – Piemont.

Ex: dialectul din provincia Asti: l re, dôp d’esse stat fin’alora un fier poltron e san-sossì, coma s’ l’eisso desvialo da un seugñ, l’ha comanssà a castié severament l’offeisa d’ cola sgñora, pëui l’ha continuà a pié sodisfassion contra chionque aveissa fatt per l’avnì la pu pcita offeisa a l’onor d’ sua corona.

Dialectul din provincia Vercelli: al rê, che finâ ‘n lora a l’era stat poltrôn, e indölent, come s’as dasvieisa, a l’à prinsipià a vandichè ‘n sul serio l’ingiuria ca j’avö faji a cöla sgñöra, e l’è d’vantà ‘l pù gran persecutor ad tuti cöi che da l’öra an pêui j’aveisso fat quaicôsa cöntra l’önör d’ la so cörôñâ.

4) Genul substantivului. Italiana are doar două genuri – masculin și feminin – spre deosebire de română, dar asta nu face italiana mai ușor de învățat, întrucât ce e feminin în italiană e masculin sau neutru în română.

Ex: unele substantive care se termină în –ma în italiană sunt genul masculin (il problema, il teorema, il sistema, il panorama), pe când în română sunt genul feminin (problemă, teoremă, panoramă) sau neutru (sistem).

5) Accentul grafic. Poate una din cele mai importante diferențe dintre italiană și română este accentul grafic, care nu există în limba română. În plus, prezența sau lipsa accentului în italiană schimbă sensul cuvântului.

Ex: se (dacă) / sé (sine), da (din) / dà (dă), e (și) / è (este), la (articol hotărât feminin) / là (acolo).

Autor: Alexandru Macovescu – Trainer intern A_BEST Limba Engleză, Italiană şi Limba Română pentru Străini

Alexandru este absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, specializarea Engleză-Italiană. În 2010, a absolvit un masterat specializat în Traducerea Textului Literar Contemporan. Alexandru are o bogată experienţă atât în predarea limbilor engleză şi italiană cât şi în traduceri şi interpretariat şi exerciţiu în utilizarea, în contexte diferite, a limbilor străine. În prezent, Alexandru predă inclusiv cursuri A_BEST de limba engleză şi italiană, limbaj general şi de afaceri, precum şi cursuri de limba română pentru străini, în cadrul companiilor.