Cum politețea este un aspect prin care cultura franceză se face remarcată și care are în spate o lungă istorie, vă propun să ne ocupăm mai îndeaproape de câteva dintre aspectele ei lingvistice și comportamentale, pentru a înțelege mai bine ce se face și ce nu se face în interacțiunea cu francezii. Și cum tema în sine este destul de vastă, o voi diviza în funcție de formulele specifice scrisului și oralității, insistând de fiecare dată când va fi cazul, asupra gesturilor de luat în calcul. În cazul de față, analiza se va concentra, în special în partea a doua a articolului, pe formulele specifice scrisului (mail-uri). Nu voi ezita nici să atrag atenția asupra posibilelor dificultăți întâmpinate și asupra formulelor greșite sau a căror formă a fost alterată și a condus la confuzii, așa încât să vă puteți feri de „capcanele” tipice atunci când scrieți mail-uri în franceză.

Indiferent de nivelul de limbă pe care-l poate avea un vorbitor nenativ de franceză, aspectele ce țin de politețe sunt primordiale și nu trebuie să întârziem să le abordăm la curs pentru a evita situațiile stânjenitoare provocate de diferențele culturale. Trebuie spus, încă de la început, că acest popor ține în mod deosebit la aplicarea formulelor specifice, „formulele magice” ale convivialității și ale interacțiunilor verbale plăcute. De altfel, politețea e un aspect cultural, manifestat diferit de la o cultură la alta. Astfel, se pune adesea și problema traducerii unor formule de politețe. Există fidelitate în trecerea de la o limbă la alta? Încercând eu să traduc odată o formulă cu un înalt grad de politețe, folosită încă în adresarea către persoanele importante din punct de vedere al statutului social, cineva mi-a zis că sună ca în secolul al XVIII-lea. Amuzat sau nu, cert e că politețea e încifrată cultural și destul de diferită. De aici necesitatea de a cunoaște bunele practici atât în materie de vocabular, cât și de gesturi care însoțesc exprimarea (în interacțiunile orale).

Aș menționa încă de pe acum că e recomandabil să folosiți întotdeauna vous (dumneavoastră), adică să vă adresați la persoana a doua plural care, în franceză are și valoare de pronume de politețe. Dacă faceți altfel, și preferați tutuirea, s-ar putea să sune puțin cam neobișnuit în urechile unui francez, prea familiar și chiar, m-aș încumeta să spun, cam prea îndrăzneț și necuvenit. Există și un verb pentru a desemna această situație în care persoanele își vorbesc „cu dumneavoastră”: se vouvoyer, opus verbului se tutoyer, verb care a dat în română „a se tutui” (curios fapt, fără a dori să insinuez neapărat ceva, e faptul că în română nu avem un singur verb pentru a exprima faptul că ne vorbim cu persoana a II-a plural, ci avem nevoie de o pletoră de cuvinte pentru a spune că am convenit să nu „ne luăm la per tu”).

Cu francezii puteți trece la folosirea lui „tu” numai dacă ați cerut permisiunea interlocutorului dumneavoastră, dacă el vă invită să vă adresați lui astfel sau dacă apropierea de vârstă, de statut social și profesional este atât de evidentă, iar persoana se comportă atât de familiar cu dumneavoastră încât simțiți că e musai și că altfel nu se poate decât cu „tu”. Ar mai fi de remarcat și faptul că dacă folosiți vous în franceză, nu înseamnă că imediat se va căsca o prăpastie imensă între interlocutori, o distanță colosală și o „răceală antarctică”, fără a vă putea permite glume, momente de relaxare sau cordialitate. Din contră. Senzația mea e aceea că în română folosirea lui „dumneavoastră” e resimțită puțin diferit, fiindcă foarte des ne atribuim din start un teren comun în care tutuirea e la ea acasă, fără să ne gândim măcar vreo clipă că am putea vexa pe cineva. Și pe bună dreptate, fiindcă tutuirea la noi are un aer de dezinhibare și prietenie, e conotată pozitiv și derogările de la ea țin de contexte sociale specifice. În ultimul timp pare a fi și o preferință a generațiilor, dacă observațiile mele sunt corecte în acest sens. Dar, să revenim la politețea franceză.
Atât în scris, cât și în vorbire, politețea se realizează prin mijloace gramaticale specifice: folosirea persoanei a II-a plural (deja menționată) și folosirea formelor de condițional prezent. De exemplu, nu vom spune je veux (vreau), je souhaite (doresc), j’aime (îmi place) etc., adică nu vom folosi formele de prezent ale verbelor care exprimă o dorință deoarece au o nuanță prea directivă și aproape brutală. Vom prefera, prin urmare, formele de condițional (format din rădăcina viitorului + terminațiile imperfectului) ale acestor verbe pentru a formula o dorință sau o cerere: je voudrais, j’aimerais, je souhaiterais.

Există câteva variabile de luat în calcul în privința formulelor preferate: în funcție de destinatar, formulele au grade de politețe, de la informal, la mediu formal sau înalt formal, iar aceste registre comportă un vocabular specific adaptat scrisului sau vorbirii. În mediul de afaceri sau în diverse alte situații formale, vom respecta structura mail-urilor făcând apel la formule standard. În continuare găsiți o clasificare a formulelor de politețe curente, indispensabile în scris. Multitudinea lor ne va împiedica să le expunem pe toate, însă ne vom rezuma la cele uzuale, des întâlnite. Să nu uităm, de asemenea, că trăim în era eficacității și a vitezei. În consecință, unele formule, mai scurte și care reușesc totuși să transmită intensitatea respectului, vor fi preferate. Acestea vor apărea în clasificarea noastră marcate prin caractere îngroșate. De asemenea, formule sunt așezate gradual, de la cele mai formale cu putință, spre cele neutre și apoi informale.

 

FORMULELE DE ÎNCEPUT ȘI EXPLICAȚIILE AFERENTE UZULUI

Madame, Monsieur,

– când ne adresăm unei instituții, de exemplu, și nu știm exact cine va citi mail-ul nostru

– începem mereu cu « Madame » și nu altfel

Madame X/ Monsieur Y,

– când numele persoanei căreia ne adresăm ne este cunoscut și există o dorință de a particulariza discuția

Monsieur le Maire, / Madame la Présidente, / Monsieur le Directeur,

– când cunoaștem funcția persoanei și ne adresăm ei din această poziție

Mesdames, / Messieurs / Mesdames, Messieurs,

– când ne adresăm unui grup

Bonjour, Madame,/ Bonjour, X,  – adresare neutră

Chers collègues,/ Chers collaborateurs,/ Bonjour,/ Bonjour à tous, – pentru adresarea către un grup de persoane; tonul e unul amical, cordial.

Salut, toi !/ Bonjour cher/ chère X, / Coucou,/ Salut,

– pentru adresarea informală (față de prieteni sau persoane foarte apropiate)

– grad înalt de familiaritate

 

FORMULELE DE ÎNCHEIERE ȘI EXPLICAȚII PENTRU FOLOSIRE

J’ai l’honneur, Monsieur l’Ambassadeur, de présenter à Votre Excellence l’expression de ma très haute considération,

Daigne, Votre Éminence, agréer l’expression de mon très profond respect,

– ton solemn, impus de funcția înaltă a destinatarului

Dans l’attente de vous lire, je vous prie de croire, Monsieur le Maire, à ma très haute considération,

Dans l’attente de vous lire, je vous prie d’agréer, Monsieur, l’assurance de ma considération distinguée,

Avec toute ma gratitude, je vous prie d’agréer, Monsieur le Président de la République, l’expression de mon profond respect,

– formule folosite atunci când ne adresăm unor persoane cu funcții importante (președinte, medic, primar, judecător etc.)

Dans l’attente d’une réponse favorable, je vous prie d’agréer, Madame, Monsieur, l’expression de ma très haute considération,

– formulă care prezintă, de asemenea, un înalt grad de politețe

-folosită în mail-uri/ scrisori în care a fost formulată o cerere (ex. scrisoare de motivație)

– se reia o speranță exprimată anterior

– tonul e optimist

Veuillez croire, Madame, Monsieur, à l’assurance de ma considération distinguée,

Je vous prie d’agréer, Monsieur, l’assurance de mon profond respect,

Je vous prie d’agréer, Monsieur le Duc, l’expression de mon respectueux souvenir,

Veuillez agréer, Madame, Monsieur, l’assurance de mes sentiments respectueux,

Veuillez agréer, Madame, Monsieur, l’expression de mes sentiments distingués,

Je vous prie d’agréer, Madame, Monsieur, l’assurance de ma sincère considération,

Croyez, Madame, Monsieur, à mes sentiments les meilleurs,

Veuillez recevoir, Madame, Monsieur, nos plus cordiales salutations,

Recevez, Madame, Monsieur, mes salutations distinguées,

– expeditorul insistă asupra respectului pe care-l manifestă, cerând destinatarului să creadă în autenticitatea sentimentelor exprimate

Espérant que ces informations vous seront utiles, je vous prie d’accepter, Madame, l’expression de mes sentiments distingués,

– manifestarea respectului, a afecțiunii și reiterarea optimismului, a speranței că informațiile oferite în corpul mail-ului sunt utile

Dans l’attente de votre réponse, je vous prie d’agréer, Madame, Monsieur, mes salutations distinguées,

Dans l’attente de votre accord, je vous prie d’agréer, Madame, Monsieur, mes salutations distinguées,

– folosite atunci când se așteaptă un răspuns

Avec mes remerciements, je vous prie de trouver ici, Madame, Mademoiselle, l’expression de mes sentiments distingués,

Je vous remercie de l’attention que vous porterez à ma demande et je vous prie de croire en l’assurance de mes meilleurs sentiments,

– aceste formule conțin și o mulțumire

J’attends impatiemment votre réponse et vous prie de (…)

– exprimarea regretului

Je vous prie de bien vouloir m’excuser pour (…)

– se formulează o scuză

Je demeure à votre disposition pour d’éventuelles informations complémentaires

– se manifestă disponibilitatea

(Bien)Cordialement,/ Bien à vous,/ Sincères/ Cordiales salutations,/ Veuillez trouver ici l’assurance de mon amitié,/ Bonne journée,/ Belle journée,/ Bonne réception,/ Bonne réception,/À bientôt,/À plus,

– formule neutre

Votre dévoué(e),/ Toutes mes amitiés,

– formule amicale

În loc de concluzie, vă atrag atenția asupra dificultăților și greșelilor care pot să apară. Expresiile, așa cum au fost ele expuse în tabelele de mai sus, au o structură fixă, ceea ce înseamnă că nu putem face un mix din ele, nu le putem îmbina prea mult, fără a da senzația unei stângăcii în exprimare. Trebuie să ținem mereu seama de adecvarea la destinatar. Dacă îi vom scrie unui ambasador nu vom folosi o formulă mediu formală, ci, cu siguranță, cel mai înalt grad de politețe, alegând o formulă solemnă. Formulele de început și de încheiere (denumite uneori și expresii de curtoazie) sunt indispensabile, și, chiar dacă nu în mod total conștient, ele produc efecte asupra celui care vă citește mail-ul. Atenție, așadar, la toate tipurile de greșeli! Succes!

 

Autor: Ana Maria Lupașcu – trainer A_BEST de limba franceză

Ana-Maria Lupaşcu este absolventă a Facultăţii de Litere, specializarea Limba şi Literatura Franceză – Limba şi Literatura Română, din cadrul Universităţii Bucureşti. În cadrul aceleiaşi universităţi, ea a absolvit un masterat specializat în Studii Literare. De asemenea, Ana-Maria a obţinut o bursă Erasmus, cu ajutorul căreia a urmat, pe parcursul unui semestru, un masterat specializat în Studii Literare, în cadrul Universităţii Lille din Franţa.

În cadrul Centrului de Limbi Străine A_BEST, Ana-Maria Lupaşcu predă cursuri de limba franceză, limbaj general/ business/ mixt, reuşind să adapteze cu succes cunoştinţele transmise la mediul de lucru al cursanţilor.