Montaigne : « La politesse coûte peu et achète tout »
Să-i dăm crezare lui Montaigne. Politețea chiar ne ajută să reușim. Nu există niciun dubiu asupra acestui fapt, indiferent de limba în care ne exprimăm. Totuși, buna cunoaștere a codului politeții specific unei culturi este indispensabilă. Dacă ne punem la punct în privința vocabularului și a gesturilor care ne însoțesc replicile, șansele de a comite stângăcii sau de a ne găsi în situații jenante atunci când interacționăm cu străinii sunt reduse.
Începem cu un gest esențial: surâsul. Nu strică să vă iluminați fața printr-un zâmbet, atunci când vorbiți cu un francez. Ei zâmbesc adesea în conversații, ceea ce îi face mai plăcuți și contribuie la șarmul personal. Un prieten francez venit în vizită în România a remarcat că noi zâmbim mai puțin în interacțiuni decât o fac ei și am devenit brusc mai atentă la acest aspect. Apoi i-am dat dreptate.
SALUTURILE
Bonjour ! (se spune până la ora 19 sau 20 vara și până la 17 sau 18 iarna, apoi se trece la bonsoir)
Bonsoir !
Salut ! (informal)
Pentru a-și lua la revedere (Pour prendre congé) :
À tout à l’heure ! = pe (foarte) curând !
À bientôt ! = pe curând !
À plus tard ! / À plus ! = pe mai târziu!
Au revoir ! = La revedere !
Passez une bonne journée ! = Vă doresc o zi bună ! Pentru a răspunde: Vous de même/ Également/ Vous aussi… = și dumneavoastră la fel ! / De asemenea!
Aceste saluturi sunt însoțite de gesturi specifice. Într-un cadru formal se preferă strângerea de mână (se serrer la main), un gest pe care-l face toată lumea, inclusiv femeile. În afara acestui context, doar bărbații își strâng mâna.
Un alt gest tipic este sărutul pe obraz, denumit în franceză « faire la bise ». În general femeile cu bărbații și femeile între ele fac acest gest. Totuși, uneori și bărbații procedează la fel ei între ei, atunci când au o relație de strânsă prietenie sau când aceștia aparțin aceleiași familii. Există o dilemă legată de cum anume se pune în practică acest ritual social. De unde se începe? Dreapta sau stânga? Stânga, în general, dar nu mereu, depinde din ce zonă a Franței provine acea persoană (în estul Franței se începe cu obrazul drept). Cât despre diferențele culturale, am putut să constat, că instinctiv, noi, românii, facem acest gest începând cu dreapta, așa că situațiile amuzante sau penibile pot apărea oricând. De asemenea, arta de a face la bise devine tot mai complicată atunci când ne întrebăm de câte ori ar trebui să facem acest gest. O dată, de două, de trei ori? Iarăși, depinde de regiune.
Iată o hartă întocmită de Mathieu Avanzi în urma unei anchete pe acest subiect la care au participat 30 000 de internauți.
Sursă:
CE SPUNEM CÂND FACEM CUNOȘTINȚĂ CU CINEVA?
După ce am fost prezentați și ne-am spus numele, ne-am strâns mâna, vom spune:
Enchanté(e) de vous/te connaître
sau chiar
Ravi(e) de vous/te connaître, formulă mai nuanțată și care arată încântarea maximă.
Atenție! Nu vom spune « Enchanté(e) d’avoir fait votre/ta connaissance » la începutul conversației cu o persoană, ci doar la final, fiindcă avoir fait este o formă de infinitiv trecut, ceea ce implică faptul că s-a pus deja punct conversației.
La finalul unei conversații cu o persoană pe care tocmai am cunoscut-o putem să îi urăm acesteia:
Bonne continuation ! = Succes în ceea ce faceți! / Numai bine!
Bonne chance ! = Mult noroc! / Multă baftă!
VOUVOIEMENT VS. TUTOIEMENT
Niciodată nu ne vom adresa direct cu „tu” persoanelor pe care nu le cunoaștem. Excepțiile se referă la adresarea față de copii sau adolescenți. Vouvoiement vs. tutoiement rămâne un subiect strict, direct legat de gradul de familiaritate stabilit între vorbitori și de limitele personale impuse în conversație. Aici nu mai e nevoie de nicio hartă care să ne ghideze, regula este general valabilă. Din prudență, nu începeți o conversație prin tutuire. Dacă faceți astfel veți lăsa impresia că sunteți la un stadiu în care trebuie să vă mai „șlefuiți” politețea. Cereți mai bine permisiunea înainte, dacă simțiți că vreți să treceți la folosirea lui „tu”. Iată câteva moduri de a propune să vă tutuiți:
Vous permettez que je vous tutoie ? = Îmi permiteți să vă tutuiesc ?
M’autorisez-vous à vous dire tu ? = Îmi dați voie să vă spun tu ?
On se tutoie ? = Ne tutuim ?
Est-ce qu’on peut se dire tu ? = Ne putem spune tu ?
Numai de îndată ce v-ați pus de acord, puteți trece cu lejeritate la „per tu”.
Un alt aspect, deosebit de important și pe care uneori vorbitorii nenativi îl pierd din vedere, este menținerea persoanei. Altfel spus, dacă începem cu Madame/ Monsieur, e clar că exprimarea se va produce la persoana a II-a plural (vous) și ea va trebui menținută de la un capăt la altul al interacțiunii verbale, atât la nivelul pronumelor, cât și al conjugării verbelor. În acest sens, o frază de tipul « Madame, tu veux me dire quelque chose ?» este incorectă. Nu putem amesteca registrele fără a provoca o profundă impresie de lipsă de politețe.
MERCI, UN MOT MAGIQUE
Mulțumesc rămâne un cuvânt nedezlipit de pe buze, indiferent de gradul de formalitate. Francezii spun acest cuvânt de atât de multe ori pe zi, încât ar fi o provocare să te apuci să numeri. Putem spune:
Merci = mulțumesc!
Merci beaucoup = vă mulțumesc mult!
Je vous/te remercie = vă/ îți mulțumesc!
Vom răspunde :
Je vous en prie ! = (vă rog) cu plăcere!
Avec plaisir ! = cu plăcere!
Il n’y a pas de quoi ! = n-aveți pentru ce!
De rien ! = pentru nimic!
PARDON ȘI ALTE FORMULE PENTRU A SE SCUZA
Dacă nu înțelegeți ceva, e preferabil să folosiți « pardon ? » sau « comment ?» în locul interjecției « hein ? » (ro. hă?) sau a întrebării « quoi ?» (ro. ce?), deși, veți putea constata că cele două variante informale și mai puțin politicoase pot fi adesea întâlnite.
«Pardon» se folosește și pentru a exprima o scuză, în autobuz, când vrei să cobori sau dacă cineva s-a așezat, din neatenție pe lucrurile tale.
Alte formule pentru a vă scuza:
Excuse(z)-moi ! = Scuză-mă/ Scuzați-mă!
Mes excuses ! = Scuzele mele!
C’est n’est pas de ma faute ! = Nu este din vina mea !
Je suis désolé(e) ! = Îmi pare rău (vom acorda substantivul désolé la feminin)
Je suis navré(e) = Sunt trist(ă); e o formulă mai rar întâlnită, mai nuanțată și preferată în contexte deosebit de formale
Je regrette ! = Regret ! / Îmi pare rău
Je te/ vous demande pardon ! = Îți/ Vă cer scuze !
Mai formal:
Je vous prie de bien vouloir m’excuser. = Vă rog să binevoiți să mă scuzați.
Je vous présente mes plus sincères excuses. = Vă prezint cele mai sincere scuze (ale mele/ de care sunt capabil(ă) )
Pentru a răspunde la scuzele formulate de cineva :
Tu es excusé ! / Vous êtes excusé(e) ! = Ești/ sunteți scuzat(ă)
C’est n’est pas grave ! = Nu-i nimic/ grav!
C’est n’est rien ! = Nu-i nimic
Je vous en prie ! = Vă rog (lăsați scuzele)!
Que cela ne t’arrive plus ! = Să nu se mai întâmple!
VĂ ROG ȘI FOLOSIREA CONDIȚIONALULUI PENTRU FORMULAREA UNEI CERERI ȘI A INVERSIUNII PENTRU ÎNTREBĂRI
Sună foarte abrupt și nepoliticos să spui „vreau” (je veux). Vom folosi prin urmare niște forme mai puțin directive, atenuante, pentru a face apel la bunăvoința interlocutorului nostru. Vom completa mereu cu formula „te/ vă rog” (S’il te plaît / s’il vous plaît).
j’aurais aimé savoir = aș vrea să știu (pentru a solicita o informație)
j’aurais besoin de = aș avea nevoie de (pentru a cere)
pourriez-vous = ați putea (pentru a solicita ceva)
je voudrais = aș vrea
pourrais-je = aș putea (pentru a cere permisiunea)
que puis-je faire pour vous ?= ce-aș putea face pentru dumneavoastră ?/ cu ce v-aș putea ajuta (pentru a se arăta disponibil să ajute); după cum observați, forma verbului pouvoir pentru persoana I sg capătă o formă specială într-o întrebare politicoasă, în care facem inversiunea: puis-je
Pentru a formula o întrebare politicoasă e recomandată folosirea inversiunii dintre subiect și predicat. Cu alte cuvinte, verbul va sta pe poziția I în fraza interogativă, iar subiectul pe locul II.
Exemple: Ai-je le droit ? (Am dreptul?)
Pensez-vous à quelque choses ? (Vă gândiți la ceva?)
CONCLUZIE
Sper ca acest articol să vă fie de ajutor în contextul francofon în care vă aflați, atunci când vine vorba despre ce se face și ce nu se face în interacțiunea cu francezii. În privința gesturilor care însoțesc politețea ne-am putea aștepta la schimbări în viitor, dat fiind contextul în care ne aflăm ‒ pandemie și respectarea distanțării sociale care a devenit normă. Unii psihologi sugerează în articolele lor că în loc să ne strângem mâna ne vom atinge coatele. Rămâne de văzut. Cuvintele în schimb vor rămâne nealterate și bunul lor uz n-ar trebui să ne scape din vedere nicicând, niciunde.
Autor: Ana Maria Lupașcu – trainer A_BEST de limba franceză
Ana-Maria Lupaşcu este absolventă a Facultăţii de Litere, specializarea Limba şi Literatura Franceză – Limba şi Literatura Română, din cadrul Universităţii Bucureşti. În cadrul aceleiaşi universităţi, ea a absolvit un masterat specializat în Studii Literare. De asemenea, Ana-Maria a obţinut o bursă Erasmus, cu ajutorul căreia a urmat, pe parcursul unui semestru, un masterat specializat în Studii Literare, în cadrul Universităţii Lille din Franţa.
În cadrul Centrului de Limbi Străine A_BEST, Ana-Maria Lupaşcu predă cursuri de limba franceză, limbaj general/ business/ mixt, reuşind să adapteze cu succes cunoştinţele transmise la mediul de lucru al cursanţilor.
Comenteaza