Top 10 greşeli pe care le fac vorbitorii de engleză

Deşi limba engleză este considerată uşoară de către mulţi vorbitori, spre deosebire de poloneză (care are şapte cazuri), franceză (unde conjunctivul are patru timpuri, iar numărul verbelor neregulate îl depăşeşte pe cel al verbelor regulate) sau arabă (de pildă, substantivele din araba literară au trei cazuri gramaticale, două genuri şi trei „stări”), adeseori o cunoaştere aprofundată scoate la iveală anumite probleme celor care o studiază. În cele ce urmează, aş dori să discut principalele probleme de care se izbesc cursanţii noştri care încep să dea piept cu limba lui Shakespeare:

1) În primul rând, una din marile probeleme cu care se confruntă începătorii este verbul auxiliar „do” sau „does” în întrebări sau negaţii. Uneori, aceştia adaugă un „s” verbului principal, lucru complet greşit (He doesn’t speaks).

2) Majoritatea substantivelor în limba engleză au plural neregulat (child-children, mouse-mice), ca să nu mai pomenesc că anumite substantive nu au forme de plural (information, advice, equipment). Aşadar, formele „informations” sau „advices” sunt incorecte din punct de vedere gramatical.

3) Uneori formula de salut „How do you do” este adesea greşit tradusă, iar interlocutorul răspunde cu „I’m fine,” când ar trebui de fapt să repete formula. Adeseori se confundă cu „How are you doing?” (ce mai faci?) sau „What do you do?” (ce meserie ai?).

4) Când încep studierea timpului present perfect, inexistent în gramatica limbilor romanice, care leagă trecutul de prezent, anumiţi cursanţi adaugă un „s” la persoana a treia (haves). Verbul „have” este neregulat, iar la persoana a treia singular este „has”.

5) Fiecare timp are două aspecte în limba engleză (simplu şi continuu), ceea ce le complică viaţa multor cursanţi, întrucât uneori diferenţele sunt insesizabile.

6) Verbele modale (can, may, must, shall etc.), un alt aspect inedit al limbii engleze, au un regim special şi nu sunt urmate niciodată de infinitivul lung. (Exemplu: I can to speak este incorect). După un modal se acceptă doar infinitivul scurt.

7) Prepoziţia este iarăşi un aspect „înţepător” al gramaticii engleze, întrucât dă bătaie de cap multor cursanţi, fiecare având cel puţin două-trei situaţii distincte când este folosită.

8) Uneori cuvintele limbii engleze sunt asemănătoare cu româna, dar sensul este total diferit (eventually înseamnă în cele din urmă, nu eventual, iar actually înseamnă de fapt, nu actual, doar ca să dau două exemple binecunoscute).

9) Gradul de comparaţie al adjectivului pune şi el probleme, întrucât anumite adjective sunt neregulate (good, bad, far).

10) În cele din urmă, pronumele şi adjectivul posesiv (my/mine, your/yours, his/hers etc.) se confundă şi ele la început, dar cursanţii le asimilează mai uşor faţă de alte aspecte ale gramaticii.

Sper ca acest articol să vă deschidă interesul pentru depistarea şi corectarea greşelilor pe care le facem cu toţii uneori.

Autor: Alexandru Macovescu – Trainer intern A_BEST Limba Engleză, Italiană şi Limba Română pentru Străini

Alexandru este absolvent al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, specializarea Engleză-Italiană. În 2010, a absolvit un masterat specializat în Traducerea Textului Literar Contemporan. Alexandru are o bogată experienţă atât în predarea limbilor engleză şi italiană cât şi în traduceri şi interpretariat şi exerciţiu în utilizarea, în contexte diferite, a limbilor străine. În prezent, Alexandru predă inclusiv cursuri A_BEST de limba engleză şi italiană, limbaj general şi de afaceri, precum şi cursuri de limba română pentru străini, în cadrul companiilor.