Este bine să fim perfecționiști? Probabil că ni s-a spus în continuu că da, trebuie să scriem mereu corect, iar în cazul în care făceam și cea mai mică greșeală, era imediat corectată cu roșu, scoasă în evidență, iar noi eram mustrați. Nu contau restul de 8, 10, 15 cuvinte scrise corect, doar cele două din care poate lipsea o literă.

Probabil că există o parte bună – mulți dintre noi am ajuns să scriem corect în limba română, deși explicația s-ar regăsi mai mult în frecvența cu care folosim limba și mai puțin poate în amintirile noastre traumatice de pe băncile școlii.

Desigur, perfecționismul este benign, atâta timp cât standardele noastre sunt rezonabile. Ne impulsionează, ne motivează să ne depășim mereu limitele și să nu stagnăm. Cu acest tip de perfecționism sunt asociate emoții pozitive, cum ar fi mândria sau bucuria.

Lucrurile se complică atunci când perfecționismul este dezadaptativ. Mai exact, atunci când ne setăm standarde excesiv de înalte, nerealiste, imposibil de atins. Să ne imaginăm că ne propunem să ajungem la un coș de baschet care este foarte sus. Sunt șanse să ajungem în timp, antrenându-ne sau crescând în înălțime, sau s-ar putea să fie mai bine să ne acceptăm limitele și să acceptăm că acel coș de baschet se află mult prea sus și nu putem ajunge acolo fără o scară. Altfel, vom sări până la epuizare și vom ajunge la concluzia că nu suntem făcuți să jucăm baschet. Vom abandona și vom pleca.

La fel, standardele care sunt mult prea sus ne demotivează și ne frustrează. Apare o discrepanță între ceea ce ne dorim și ceea ce reușim să facem. Emoțiile asociate sunt furia, anxietatea, lipsa speranței. În plus, acest tip de perfecționism se asociază și cu o stimă de sine scăzută și lipsă a acceptării de sine.

Învățarea limbilor străine este ocazia perfectă de reactualizare a acestor scheme cognitive. Atât timp cât perfecționismul este adaptativ și standardele noastre sunt realiste, vom fi motivați să ne îmbunătățim nivelul, chiar dacă facem greșeli. Nu ne vom descuraja ușor și vom avea încredere că putem progresa, cu toate că vor exista provocări și etape mai dificile.

Dacă perfecționismul este dezadaptativ, ne va fi greu să rostim câteva fraze, întrucât am vrea ca tot ceea ce scriem sau spunem să fie perfect și lipsit de greșeli de la început, chiar dacă este practic imposibil să fim la același nivel ca în limba română, pe care o practicăm zilnic, de ani de zile.

Din păcate, am văzut mulți clienți care au internalizat influențele externe ale părinților prea exigenți sau ale profesorilor prea severi. Sunt puțin surprinși când facem ședințe împreună, pentru că eu nu pun un accent deosebit pe greșeli. Da, le menționez, nu putem progresa dacă ne prefacem că ele nu există și mergem așa în continuare. Subliniez însă părțile bune: Chiar dacă ai facut n greșeli (și îți explic imediat), ai reușit să scrii un e-mail coerent în care ai acoperit toate aspectele cerute, deși spui mereu că nu ești tocmai bun la scris. :)

Consider că rolul feedback-ului este să ne ajute, nu să ne creeze emoții negative și să ne pună la pământ. Totuși, sunt clienți care simt nevoia să se apostrofeze singuri – Am greșit din prostie. Sunt varză. Sunt atât de neatent. Nu știu unde mă gândeam. Sunt atât de supărat, furios pe mine. Putem identifica ușor furia, sentimentul de frustrare.

În alte cazuri, clienții riscă să facă singuri profeții care se autoîmplinesc – Nu o să înțeleg niciodată asta. Desigur, dacă ești ferm convins, nu vei face eforturi pentru a ajunge să înțelegi pentru că ar fi ilogic să încerci să faci ceva imposibil.

Bineînțeles, nu este totul atât de simplu și în niciun caz nu putem explica toate dificultățile experimentate de clienți printr-un singur concept. Totuși, este bine să conștientizăm această schemă de gândire și efectele sale. Devenind mai conștienți, șansele ca o schimbare pozitivă să se producă cresc.

Revin în următoarele articole cu alte informații despre psihologie și limbile străine.

Stay tuned!

Bibliografie:
Wang, K. T., Permyakova, T. M., Sheveleva, M. S., & Camp, E. E. (2018). Perfectionism as a predictor of anxiety in foreign language classrooms among Russian college students. Journal of Educational, Cultural and Psychological Studies (ECPS Journal), (18), 127-146.

Autor: Dana Mocrei –Trainer colaborator A_BEST, limba engleză

Dana Mocrei este absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Psihologie, urmând apoi masteratul de Evaluarea, Formarea și Consilierea Psihologică a Personalului. În prezent, este studentă în cadrul programului de master Psihologie clinică și Psihoterapie.

Dana deține atestatul lingvistic Cambridge Advanced (Level C2) și Diplôme approfondi de langue française (C1). A fost mereu pasionată de limbi străine, studiind, pe lângă engleză și franceză, spaniolă, germană și ebraică. În liceu, a participat la Olimpiada Națională de Limbi Romanice, la limba franceză și apoi la limba spaniolă.

Are experiență în traduceri română-engleză, engleză-română, fiind implicată în activități de voluntariat.

Dana consideră că unul dintre aspectele esențiale este crearea unei relații cu clienții, evaluarea nevoilor și adaptarea la cerințele și stilul fiecărei persoane. În special în timpul activităților de comunicare orală, folosește tehnici de ascultare activă și încurajare, precum și întrebări deschise, pentru a stimula dialogul.

În cadrul Centrului de Limbi Străine A_BEST, Dana predă cursuri de limba engleză, limbaj general/ business/ mixt.