EPISODUL 4 – ELVEŢIA

„Frumoasă ţară plictisitoare” o numea unul dintre colegii mei profesori, în urmă cu ceva ani. În comparaţie cu România, cred că Elveţia se situează la polul opus în ceea ce priveşte organizarea, liniştea şi o anumită detaşare de „ne-linişte”, venită tocmai din raportarea individuală şi inserţia într-un sistem care funcţionează ca un ceas elveţian. „Il n’a pas de feu au lac!” este una dintre expresiile des auzite în Geneva, unul dintre cele mai interesante oraşe europene pentru că nu are grandoarea marilor capitale precum Londra sau Paris ci un soi de frumuseţe ascunsă, seducătoare, ce trebuie descoperită treptat, precum cea a unei femei care oferă lumină, pace şi armonie şi pe care nu poţi să o îndepărtezi brusc, tocmai pentru că ţi-ar lipsi toate acele lucruri care te-au făcut fericit. Aveam să descopăr aceste aspecte, alături de multe altele, după o şedere prelungită în acest oraş, prilejuită de înscrierea la un curs postuniversitar şi trebuie să mărturisesc că şi eu, ca şi prietenii pe care mi i-am făcut în acest răstimp, am căzut în mrejele acestui oraş micuţ, cochet şi extrem de primitor, situat pe malul lacului alpin Leman, înconjurat de munţii Alpi şi Jura şi străbătut de Ron.

–          Il y a beaucoup de temps que vous etes sur Genève?

A fost una dintre primele întrebări puse de un profesor amabil, doritor de conversaţie.  În câteva secunde am răsfoit în minte dicţionarul francez-român, speriată de expresie. Cum adică sur? În accepţiunea mea, avea doar sensul de peste, deasupra sau aşezat pe o poziţie superioară în raport cu un alt obiect. Dau un răspuns scurt amabilului colocutor şi îmi propun să pun întrebări suplimentare unei colege simpatice care mă ajutase să deprind tainele limbii franceze literare. Din păcate nu a celei colocviale. Îi răspund afirmativ domnului profesor, bâlbâind ceva despre o perioadă de vreo două săptămâni şi încercând să folosesc acelaşi accent tărăgănat, lent, pe care îl asemuiam cu o horă ardelenească. Şi pentru că în urmă cu vreo trei ani vizitasem Parisul unde se vorbeşte într-un ritm de tren accelerat, cu multe inflexiuni alto, aici chiar aveam impresia că pluteam deasupra lacului Leman, într-o stare de binecuvântată imponderabilitate. Mda, ce atâta grabă? Doar trăim într-un sistem organizat în stil elveţian, conform băncii de idei elveţiene (Idee Suisse), într-un oraş în care toţi locuitorii, în mod invariabil, asemenea unui ceas elveţian, merg la serviciu de la opt la şaisprezece, au pauză de prânz la ora treisprezece, iau masa de seară la ora nouăsprezece (deci nu ai voie să telefonezi nimănui la acea oră ?!), fac cumpărături în ziua de joi după ora şaptesprezece, calcă rufele invariabil în zilele de sâmbătă dimineaţa (fie vorba între noi, portughezele care muncesc la negru se îndeletnicesc cu asta) şi au perioada de „washing time” (mă refer la locuitorii blocurilor) conform unui orar afişat la subsol, în zile şi la ore dedicate fiecărei familii. Cu alte cuvinte, orice mişcare umană în zonă este prevu, adică prevăzută din timp, cu cel puţin şase luni, înregimentată într-un program şi înregistrată, dacă ne gândim că toate căile publice de acces, străzile şi şoselele sunt monitorizate video. Ei, şi să-mi spună cineva cum ai putea să nu te plictiseşti într-o ţară în care şi bătaia inimii este tot ca cea a unui ceas elveţian? … Mai cu seamă dacă perspectiva este  românească…

Autor: Liliana ANTON – Trainer Colaborator limba Engleză

Licențiată a Universității București, Liliana Anton are o experiență didactică de 15 ani în învățământul universitar și este specializată în predarea limbii engleze ca limbă străină cu terminologie de specialitate. Preocupările sale profesionale includ teme prezentate în lucrări internaționale privind formarea profesorilor ca mediatori de cunoștințe și metode moderne de predare adaptate la nivel individual și de grup. A participat la cursuri pentru formatori la Universitatea din Geneva și a susținut teza de doctorat în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română. Începând cu anul 2000, este cadru didactic asociat al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, colaborând, totodată, cu succes cu Centrul de Limbi Străine A_BEST ca trainer de limba engleză (limbaj general/business/specializat) și limba română pentru expați.