Episodul 4 – Belgia

Luasem decizia, împreună cu un prieten, de a face în 2004 un tur al Europei, cu maşina. În traseul nostru inclusesem şi Belgia, mai precis Bruges, un oraş medieval, cunoscut ca unul dintre cele trei oraşe europene construite pe canale, celelalte două fiind Veneţia şi Annency. După ce am trecut prin Germania şi Franţa am ajuns în Belgia pe la miezul nopţii şi primul lucru care m-a frapat a fost iluminatul autostrăzilor, cu stâlpi la o distanţă de câţiva metri unii de ceilalţi, care dădeau o lumină blândă, aurie, ce schimba întunericul ceţos al nopţii într-un „bun venit” neaşteptat. Ne-am cazat în primul hotel iar a doua zi am pornit spre mult aşteptatul Bruges. Ajungem la intrarea în oraş şi aflăm cu surprindere că nu avem voie să intrăm cu maşina. În mod obligatoriu, trebuia să o lăsăm într-o parcare subterană care înconjoară oraşul ca o centură. „Minunat”, ne spunem, parcăm maşina, ne luăm câteva obiecte de strictă necesitate şi ne îndreptăm spre hotelul la care făcusem rezervare pe internet. Constatăm cu surprindere că singurul mijloc de locomoţie este, atenţie, trăsura trasă de cai. De preferinţă albi. Una dintre alternativele maşinii, pentru locuitori, este bicicleta. Pentru noi, veniţi din Bucureştiul îmbâcsit în permanenţă de un număr incredibil de maşini, părea un adevărat paradis. Oraşul era împânzit de vegetaţie iar pe canale se plimbau lebede albe, mândre de statutul de păsări preferate de locuitori, care se îngrijesc în permanenţă să nu le lipsească nimic. Facem deci o plimbare mai lungă pe jos, cu harta la purtător şi ajungem la hotel. Intrăm. La recepţie ne întâmpină un tânăr cam de treizeci de ani, înalt, brunet şi care ne zâmbeşte foarte amabil. Îndrăznesc să-i pun o primă întrebare, de ordin lingvistic:

–        Do you speak English or French?, păţită fiind, în alte spaţii, de preferinţă exclusivistă pentru limba maternă.

Tânărul răspunde păstrându-şi zâmbetul amabil şi amestecând cele două limbi. (Ce nu face omul ca să-şi vândă marfa?!):

–      English and French, madame, păstrând un accent impecabil în engleză pentru prima parte dar şi pe cel francez pentru a doua.

Sunt uimită. Nu doar de nivelul lui de cunoştinţe ci şi de amabilitatea şi disponibilitatea de a se exprima simultan în cele două limbi. Şi conversaţia a continuat cam în următorul registru:

–       We made a reservation.

–       Yes, madame. Your names,je vous en prie.

Ne spunem numele.

–   Just a second, madame. Yes, madame. Here is the key, madame. Enjoy your staying here, madame!

(…) Zăpăcitor. Eram siderată. Să optez pentru o singură limbă sau să văd continuarea? Am păstrat a doua variantă. Hubert, simpatica noastră „gazdă” a ţinut-o într-un amestec de engleză şi franceză pe toată perioada. „Aşa da, prestare de servicii”, m-am gândit eu, simţind importanţa calităţii de „beneficiară” şi punându-mi întrebarea ce ar fi făcut amabilul Hubert dacă prietenul meu ar fi fost de origine asiatică. Ar fi introdus şi un pic de japoneză în „meniul lingvistic”?

Autor: Liliana ANTON – Trainer Colaborator limba Engleză

Licențiată a Universității București, Liliana Anton are o experiență didactică de 15 ani în învățământul universitar și este specializată în predarea limbii engleze ca limbă străină cu terminologie de specialitate. Preocupările sale profesionale includ teme prezentate în lucrări internaționale privind formarea profesorilor ca mediatori de cunoștințe și metode moderne de predare adaptate la nivel individual și de grup. A participat la cursuri pentru formatori la Universitatea din Geneva și a susținut teza de doctorat în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română. Începând cu anul 2000, este cadru didactic asociat al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, colaborând, totodată, cu succes cu Centrul de Limbi Străine A_BEST ca trainer de limba engleză (limbaj general/business/specializat) și limba română pentru expați.