Natalia Danciu are o experienţă didactică de peste 10 ani, iar în prezent ea predă, de peste un an, cursuri de limba română pentru expaţii francezi din Capitală. Am vorbit cu Natalia despre motivele pentru care expaţii francezi vor să înveţe limba română, despre dificultăţile pe care le întâmpină în acest sens şi despre modul în care se adaptează la mediul românesc. De asemenea, am profitat de ocazie pentru a afla de la Natalia Danciu diferenţele dintre sistemul de educaţie francez, comparativ cu cel românesc, dar şi despre mentalitatea locuitorilor din Franţa.

Natalia Danciu colaborează cu Centrul de Limbi Străine A_BEST din anul 2009.

Natalia Danciu1Predaţi limba română expaţilor francezi din companii de peste un an de zile. Ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre zona cursurilor corporate?

Natalia Danciu:

Întotdeauna mi s-a părut util să predau o limbă străină, în cazul meu, franceza, şi persoanelor adulte. Având experienţa susţinerii cursurilor de limba franceză de afaceri la liceu, mi s-a părut interesant să mă dezvolt şi în zona cursurilor corporate, unde modulele de pregătire pun accent pe limbajele specializate.

Care sunt principalele dificultăţi pe care le întâmpină cursanţii care învaţă româna? Faptul că există asemănări între franceză şi română constituie un avantaj?

Franceza şi româna sunt două limbi latine care seamănă foarte mult, dar în acelaşi timp, gramatica este foarte dificilă din cauza regulilor care nu se respectă.

Limba română are foarte multe neologisme de provenienţă franceză, de aceea însuşirea elementelor de vocabular nu constituie o problemă mare decât la început, pentru că nu sunt obişnuiţi cu limba română, este ceva nou pentru ei. Dificultatea rămâne la nivelul gramaticii, şi, aşa cum se întâmplă şi-n limba franceză, principala categorie care creează probleme este legată de verb, fără de care nu putem alcătui un enunţ. Pe măsură ce conjugăm verbele, care se acumulează cu fiecare lecţie, cursanţii au impresia că încep să încurce formele verbale, persoanele, ba chiar şi sensurile. Ei vor tot timpul să insistăm pe partea de gramatică, dar sunt interesaţi să înveţe şi cuvinte sau expresii noi. Deci, pentru expaţii francezi este destul de dificil să înveţe această limbă străină cu care n-au mai interacţionat, iar pentru profesor este de asemenea o piatră de încercare.

Vorbiţi-mi un pic despre metoda dvs de predare. Pe ce puneţi accent la cursuri? Partea comunicativă are şi ea un rol important, pe lângă gramatică şi vocabular?

Bineînțeles, comunicarea este cea mai importantă, dar pentru a ajunge să vorbim despre aceasta,  trebuie să avem în vedere importanţa gramaticii, vocabularului, pronunţiei  şi a foneticii. Eu consider că le asigur ca importanţă cam aceeaşi pondere, în cadrul fiecărei lecţii: le explic gradual noţiunile de gramatică, urmărim cd-uri cu documente înregistrate, insistăm asupra pronunţiei, mai ales asupra consoanelor specifice ale limbii române (de exemplu ”ş”, ”ţ”, grupurile ”ci”, ”ce”, ”ge”, ”gi” etc), care într-adevăr sunt mai dificile.

După ora de curs, ei ar trebui să exerseze şi acasă, pentru a rămâne în contact cu limba română. Ce le recomandaţi, din acest punct de vedere?

În cazul învăţarii unei limbi străine, indiferent care este scopul pentru care ai început să studiezi, exerciţiul este cel mai important, dar cred că aici trebuie să facem o diferenţă care ţine de programul fiecăruia. Un adolescent are un alt timp liber, spre deosebire de adulţi, care au o familie, o funcţie de răspundere în firma în care lucrează, în această situaţie timpul liber reducându-se drastic. Bineînţeles că este foarte important să studieze şi individual, acasă, după cursuri. Uneori se întâmplă, alteori sunt foarte sinceri şi spun că nu au avut timp să repete, dar eu apreciez faptul că majoritatea alocă măcar jumătate de oră revizuirii lecţiei pe care am avut-o în ziua respectivă. De asemenea, apreciez faptul că vor să lucreze intensiv, adică 3 – 4 şedinţe pe săptămână, ceea ce este un mare plus pentru acumularea de cunoştinţe.

Cât ar trebui să muncească ca să ajungă să cunoască bine limba română?

Fiecare persoană are ritmul său de a învăţa şi de a acumula cunoştinţe. Importantă este şi „urechea muzicală” pentru că sunt persoane care asimilează foarte repede, care au înclinaţii spre a învăţa limbi străine, şi alte persoane care merg foarte greoi şi nu obţin rezultatele aşteptate, deşi sunt foarte metodice, scriu, au caieţele etc. Mai contează experienţa pe care o au în a fi învăţat anterior alte limbi străine, pentru că atunci fac asocieri şi le este mult mai uşor, având probabil şi o metodă individuală după care să acumuleze aceste cunoştinţe.

Eu cred că studiind intensiv se poate ajunge la o comunicare acceptabilă în decurs de jumătate de an.

Pe dvs cum v-a influenţat interacţiunea cu expaţii francezi, din punct de vedere lingvistic? V-a ajutat să învăţaţi anumite noţiuni din franceză pe care nu le ştiaţi?

Da, bineînţeles, chiar aşa am văzut această experienţă, încă de la început, ca o muncă de a învăţa, în dublu sens: eu îi învăț limba română, şi, în același timp, îmi îmbunătățesc cunoștințele lexicale de limba franceză.

Am profitat de acest contact atât de frecvent cu francezii, pentru a-i întreba diferite cuvinte, expresii din franceza uzuală pe care, normal, nu le-am întâlnit în romanele lui Balzac, Proust etc. Am descoperit şi termenii pe care ei nu-i mai folosesc, care sunt consideraţi uşor arhaici, deci este o experienţă utilă.

Care sunt principalele motive pentru care expaţii francezi vor să înveţe limba română? Au un membru al familiei român, din motive profesionale?

Câte puţin din toate, dar ponderea mai mare o are nevoia de a se descurca în mediul profesional, pentru că, normal, interacţionează cu români şi, la un moment dat, şedinţele pe care le au, la diferite niveluri, nu pot avea loc doar în limbile franceză sau engleză. De aceea, expaţii trebuie să înţeleagă enunţuri în limba română, să poată urmări prezentările organizate într-un mediu de lucru în care românii predomină.

Cum vi se pare că se adaptează  expaţii francezi la sistemul şi la mediul românesc?

Eu cred că se adaptează destul de bine. I-am auzit spunând numai lucruri plăcute atât de mediul în care lucrează, cât şi de Bucureşti, oraşul în care locuiesc.

De regulă, ei vin cu familia, de aceea profită de fiecare weekend pentrua vizita împrejurimile, pentru a merge la munte, pentru a vizita zonele turistice mai importante.

Ştiu că predaţi şi la şcoală. Cum vi se pare lucrul cu elevii, comparativ cu persoanele adulte?

Este o mare diferenţă, din punct de vedere al motivaţiei. Persoanele adulte care învaţă o limbă străină, bineînţeles şi limba română, vor să acumuleze mult mai repede. În plus, ele au nişte studii, deci un obicei de a învăţa tot timpul, de aface performanţă; în cazul elevilor sau adolescenţilor nu putem vorbi de aceeaşi determinare. Este adevărat că motivaţia elevilor în cazul limbilor străine este destul de bună, raportat la alte discipline de învăţamânt, dar comparaţia este clar în favoarea adulţilor.

Aţi fost în Franţa? Spuneţi-mi câteva lucruri: ce v-a plăcut acolo, ce v-a impresionat?

Pot să spun că am văzut câte puţin din Franţa, am fost de mai multe ori în Paris şi Lyon. Pe lângă vizitarea obiectivelor turistice de acolo, sunt interesată de modul cum sunt structurate o altă societate şi un alt sistem de învăţământ. De asemenea, îmi place foarte mult să vorbesc în limba franceză cu oamenii de acolo.

Dacă tot aţi adus vorba de sistemul de învăţământ, care ar fi deosebirea dintre cele două sisteme: român și francez?

Este o diferenţă foarte mare pentru că în Franţa învăţământul este structurat pe ceea ce înseamnă componentele procesului de învăţământ. Adică, partea de predare are într-adevăr o pondere foarte mare, dar la fel de importantă este şi evaluarea. La noi cred că s-a pierdut un pic echilibrul între aceste două părţi şi s-a pus foarte mult accent pe predare, mai puţin pe evaluare.

În schimb, în Franţa lucrurile acestea sunt foarte bine organizate. Există un sistem informatizat, nişte platforme pe care pot intra şi părinţii, şi profesorii, şi elevii. Astfel, părinţii şi elevii pot cunoaşte încă de la începutul anului şcolar ce cursuri urmează să înveţe, ştiu care este programa şi modalitatea de evaluare. De asemenea, sunt utile şi pentru profesori, întrucât ei au la dispoziţie tot ceea ce înseamnă evaluare, începând de la o simplă fişă de observaţie pentru o lecţie, sau o fişă de progres, până la simulările de bacalaureat. În felul acesta, profesorii  ştiu încotro să-şi direcţioneze predarea pe timpul unui an întreg.

Spuneaţi că vă place să vorbiţi cu francezii, cum vi se par ei ca oameni?

Nişte oameni foarte chibzuiţi, foarte bine organizaţi, care cred că au un cult anume pentru genul acesta de viaţă, pentru că nu risipesc şi nu cheltuie mai mult decât le este necesar. Totodată, sunt deschişi în ceea ce priveşte cultura, muzica şi nu pun etichete, ceea ce mi se pare remarcabil. De asemenea, au respect faţă de tradiţie, educaţie, oameni şi sunt învăţaţi încă de mici să devină independenţi.

Interviu realizat de Raluca Popescu