Sigur vă aduceți aminte de familia Addams, de Morticia care-i spune lui Gomez, pe un ton pasional, cu un accent franțuzesc « Mon cher !  » și își însoțește cuvintele de un gest languros ‒ îi întinde mâna înmănușată spre a fi acoperită de sărutări. Mă amuza mereu, ca și pe voi, poate, teatralitatea momentului fiindcă apărea în situațiile cele mai neașteptate. În plus, părea că cei doi își făceau „numărul” de romantism, consumat în gesturi și cuvinte aproape mecanice, însă în tot cazul, factorul declanșator era faptul că ea spunea niște cuvinte în franceză.  Petit clin d’oeil : dincolo de efectul ilariant pe care-l provocau scenele cu pricina, realizez acum că regizorul apelase la stereotipul conform căruia dragostea vorbește numai „pe limba ei”, adică franceza.

Realitatea lingvistică nu dezminte nicio clipă clișeul în cauză, cum nici geografia simbolică a Parisului, cu locurile sale romantice: le Pont des Arts (acolo unde îndrăgostiții atârnă câte un lacăt – le cadenas d’amour – imagine a legăturii lor indisolubile) sau le Mur des je t’aime, o învălmășeală de mesaje ale îndrăgostiților din toată lumea. Dar, să revenim la subiectul nostru: ce cuvinte pun în mesajele lor îndrăgostiții din Franța când vor să-și manifeste afecțiunea față de jumătatea lor? Ce câmpuri lexicale preferă? Există diferențe culturale majore între română și franceză în acest sens? Iată o serie de întrebări de la care am plecat în scrierea acestui articol și vă invit să descoperiți răspunsurile în cele ce urmează.

În privința hipocoristicelor (cuvintele care exprimă sentimente de afecțiune), la modul general, limbile își extrag resursele din câteva sfere specifice (am spune, din ceea ce omul are la îndemână): gastronomie, sfera vegetalelor sau a animalelor, cu varii diferențe. Desigur, există animale „damnate” și ele apar în expresii negative sau chiar în invective, însă și nume de animale care inspiră nuanțe de tandrețe, de afecțiune, fie prin imaginea pe care o evocă, fie prin sonoritatea lor. Poate că nu întâmplător francezii numesc această categorie de cuvinte de alint les mots doux (cuvinte dulci/ blânde).

Limita dintre clișeu și personalizare e una foarte fină în folosirea alinturilor, însă adesea ele pot fi destul de creative atunci când păstrează în ele universul afectiv a două persoane. Înainte de a trece la apelativele propriu-zise, aș vrea să vă atrag atenția asupra a două expresii care nu sunt chiar atât de îndepărtate una de cealaltă, fiindcă ambele arată o transformare, o alterare a stării unei persoane, dar și faptul că noua stare se instalează pe neașteptate: tomber amoureux (a se îndrăgosti) și tomber malade (a se îmbolnăvi).

Cu cât te aștepți mai puțin iar sentimentul se instalează mai rapid, cu viteza și intensitatea unei descărcări electrice, poți fi „victima” unui coup de foudre (le foudre = fulgerul, simbol probabil al pasiunii și al intensității, în această expresie, destul de plastică). Imaginați-vă inima ca o căpățână de anghinare, în plină fluorescență, căci, si tu tombes fréquemment et aisément  amoureux/amoureuse, ça veut dire que tu as un cœur d’artichaut (dacă te îndrăgostești adesea și cu ușurință, înseamnă că ai o „inimă de anghinare”). Cuvintele însoțesc starea, de unde rodnicia de apelative, precedate, în cele mai multe dintre cazuri de adjectivul posesiv mon/ma . Iată câteva categorii:

  1. Peut-être vieux, mais toujours bons !

chéri(e) ; mon chéri (masculin); ma cherie (féminin)

mon amour

bébé

mon ange

ma princesse/ mon prince

  1. „Bestiarul” amoros:

Numele din registrul animalier există și în franceză, ca în toate limbile, dar desigur, menajeria e alta. „Bestiarul” amoros e constituit dintr-o listă finită și clar definită, nu orice fel de animale sau insecte se pretează alintului. De la preferatul alint «ma biche»,  al actorului Louis de Funès (adresat actriței Claude Gensac în serialul Les Gendarmes), aproape dispărut din registrul hipercoristic, la diverse alte specii, limbajul se arată selectiv într-un mod creativ:

Mamifere: ma biche (căprioară), mon loup (lup), mon chaton (pisoi), mon lapin (iepure), cu variantele lapinou, lapinet, mon tigre, minou (pisică, în limbajul copiilor)

Insecte: ma libellule/ ma sauterelle (lăcustă)/ ma puce (purice)

Păsări: ma caille (prepeliță), ma poule/ ma poulette (puicuță), mon poussin (puișor), ma colombe (porumbiță), ma tourterelle (turturică), mon canard (rățoi), mon canari des îles.

Crustacee: vieux crabe, ma langouste, ma crevette

La o parte dintre aceste apelative recurge și româna, mai ales la apelativele desemnând mamifere și păsări, însă folosirea numelor de insecte (purice, de exemplu), precum și a crustaceelor, ar putea părea unui român cel puțin bizară, dacă nu chiar amuzantă.

  1. Regnul vegetal

O singură legumă e privilegiată și are, cum altfel, un sens pozitiv: mon chou (varză), aflată la polul conotativ opus față de română, unde sensul este negativ și chiar profund depreciativ (de exemplu: a fi varză la ceva = a nu se pricepe deloc ; a face varză ceva = a rata, a eșua; a fi varză de obosit). Același termen e folosit, de asemenea, pentru alintul copiilor. Se regăsește și în formă dublată, « mon chuchou » sau în construcția « chou d’amour ».

Așadar, după această trecere în revistă, putem trage concluzia că vocabularul limbii franceze este prolific în privința cuvintelor de alint, care i-ar putea însenina chiar și pe membrii familiei Addams.

Autor: Ana Maria Lupașcu – trainer A_BEST de limba franceză

Ana-Maria Lupaşcu este absolventă a Facultăţii de Litere, specializarea Limba şi Literatura Franceză – Limba şi Literatura Română, din cadrul Universităţii Bucureşti. În cadrul aceleiaşi universităţi, ea a absolvit un masterat specializat în Studii Literare. De asemenea, Ana-Maria a obţinut o bursă Erasmus, cu ajutorul căreia a urmat, pe parcursul unui semestru, un masterat specializat în Studii Literare, în cadrul Universităţii Lille din Franţa.

În cadrul Centrului de Limbi Străine A_BEST, Ana-Maria Lupaşcu predă cursuri de limba franceză, limbaj general/ business/ mixt, reuşind să adapteze cu succes cunoştinţele transmise la mediul de lucru al cursanţilor.