Nu mai sunt un milion de elefanți în Laos, dar au rămas destui cât să îi bucure pe turiști și să le aducă și localnicilor un mic venit, având în vedere că una dintre cele mai distractive activități pentru turiști sunt plimbările pe elefant și băile „la trompă” (dar să știți că e important ca, după ce elefantul vă stropește bine, să îi întoarceți favoarea, deoarece aceste animale blânde sunt înnebunite după apă).
Laos este o țară relativ mică și ca suprafață și ca populație (doar șapte milioane de oameni), cu formă de cometă. Știți stelele acelea cu coadă din desene animate? Așa arată Laosul pe hartă. Este o țară muntoasă, cu junglă deasă și străbătută de ape, un mic centru Budist al Asiei de Sud-Est cu oameni deschiși și calzi. Este una dintre cele mai sărace țări din Asia, lucru care se vede cu ochiul liber, când treci prin sate mici, cu case ai căror pereți sunt făcuți din nuiele împletite, iar acoperișul este făcut din frunze mari de palmier. Dar grija cu care sunt împletiți pereții arată munca depusă de localnici la construcția ei. În ciuda sărăciei, Laosul are un farmec aparte, incontestabil, care nu are nimic de-a face cu situația financiară a țării.
Țară comunistă, Laosul și-a deschis porțile către turiști târziu, după anul 1990, și încă este un loc în care nu multă lume ajunge.
Capitala laoțiană este Ventiane, dar un alt orășel mic din inima țării este atracția turistică cea mai importantă pentru cei care aleg să vină aici. Este vorba despre Luang Prabang, oraș inclus în patrimoniul UNESCO pentru frumusețea templelor sale budiste, un oraș liniștit, brăzdat pe de-o parte de apele line ale Mekongului și de cealaltă parte de micul râu Nam Khan.
Timpul pare că a stat pe loc în Luang Prabang (care s-ar traduce prin „Imaginea lui Budha”), iar natura domnește nestămpânită. Orășelul este o bijuterie arhitecturală, templele și fostul palat regal, acum muzeu, vor fermeca pe oricine prin culorile vii și detaliile minuțioase.
Și mâncarea este delicioasă aici, patria orezului lipicios (sticky rice), un orez special, pe care localnicii îl mănâncă la orice masă și care este, de departe, unul dintre cele mai bune feluri de mâncare pe care le-am gustat în Asia, prin simplitatea și aroma sa minunată.
Sunt câteva lucruri pe care trebuie neapărat să le faceți dacă ajungeți în Luang Prabang. Unul dintre cele mai interesante este să participați la un ritual budist care are loc la răsăritul soarelui, când zeci de călugări ies din temple și inundă străzile orașului mergând în șir, în liniște deplină, pentru a primi mâncare de la localnici. Este un ritual extraordinar, pe care nu mulți îl înțeleg. Nu este vorba de pomană, ci este o legătură strânsă între localnici și călugări, pentru care există un adânc respect.
O altă activitate este, bineînțeles, vizitarea templelor. Sunt multe pentru un orășel atât de mic, dar sunt atât de frumoase, încât vă va fi greu să vă plictisiți. Palatul regal trebuie și el văzut, pentru camerele și mobilele deosebite.
Orașul se află într-o zonă cu multe cascade, așa că al treilea lucru pe care trebuie să îl faceți este să le vizitați. Cea mai spectaculoasă dintre ele se află la 30 de km de oraș, într-o zonă de rezervație naturală. Cascada Kung Si are ape limpezi de turcoaz, în inima junglei și cu siguranță nu veți regreta excursia până acolo, unde vă puteți răsplăti cu o baie răcoroasă și, de ce nu, cu o masă cu feluri tradiționale (nu uitați de sticky rice).
Iar la finalul unei zilei toride, după ce ați vizitat temple și cascade, relaxați-vă privind apusul de soare peste Mekong, de pe dealul din centrul orașului. Contemplați peisajul și odihniți-vă câteva minute, ascultând cântecul păsărilor și privind apele leneșe și mâloase ale râului. Iar apoi, la câderea nopții, dați o fugă prin bazarul de noapte care vă va aștepta la baza dealului. Veți descoperi aici produse minunate, multe artizanale și sunt sigură că veți găsi ceva deosebit pe care să îl luați cu voi, să vă amintească de tărâmul celor un milion de elefanți.
Fotografii realizate de Laura Sîrbu
Autor: Laura Sîrbu
Laura Sîrbu este absolventă a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea Română – Engleză. Tot în cadrul Universităţii, ea a absolvit masteratul „Studii Americane”, organizat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine.
Laura deţine autorizaţie de traducător pentru limba engleză şi atestatul lingvistic „Cambridge Proficiency Certificate.”
Comenteaza