Ar fi de prisos să vă spun cât de frumoasă este Italia, cu orașele cu case albe, cu străduţele pavate cu piatră, cu cafenele cochete şi istoria fascinantă.
Mai fusesem în Italia, dar până sa ajung în Bari nu mai fusesem niciodată la mare. De altfel, această întâlnire a fost complet întâmplătoare. Nici nu ştiam exact unde se află acest mic orăşel-port, a trebuit să mă uit pe hartă, ca să văd că este așezat în sud, tocmai în „tocul” cizmei italice.
Decizia excursiei a fost una de moment, dar cum știam că Italia nu are cum să mă dezamăgească, nu am ezitat să profit de o ofertă foarte avantajoasă la bilete de avion. Zis și făcut! Cu bagaje puține și dor de mare, am plecat spre Bari într-o după-amiază de joi. După nici două ore de zbor am ajuns într-un oraș cochet, dar pestriț. Vremea a fost perfectă: soare și briză, cum nu se putea mai bine ca să ne plimbăm pe străduțele înguste, prin centrul vechi al orașului. Centrul este de fapt o aglomerare de străzi cât să încapă doi oameni, pavate cu piatră, străjuite de case parcă sculptate, nu construite, din piatră albă, care strălucește puternic în lumina blândă a soarelui de vară aflată încă la început.
De la balcoanele caselor atârnă cearceafuri, albe și ele, contrastând puternic cu rozul aprins și verdele crud al florilor ornamentale, care împodobesc și balcoane și pervaze și scări exterioare. E un peisaj din altă lume. Parcă timpul a stat în loc în orașele-bijuterie ale Italiei.
Și Bari nu e singurul din zonă. Ba dimpotrivă, este întrecut în frumusețe de altele câteva aflate în apropiere. Dacă mergeți e bine să închiriați o mașină, pentru că altfel e puțin dificil să călătoriți cu transportul în comun (și cu siguranță veți pierde mult timp) și ar fi mare păcat să rămâneți doar aici și să nu vă duceți și în Polignano a Mare sau în Ostuni (supranumit Orașul alb) sau Alberobelo și, mai ales în Matera, orașul săpat în stâncă, cu o vechime de peste 2000 de ani.
Toate aceste orașe sunt fermecătoare. Nimic nu este mai plăcut decât să te plimbi fără țintă peste tot, să privești localnicii (pentru care stilul este, cu siguranță înnăscut, pentru că toți sunt foarte la modă și aranjați), să te delectezi cu una (sau două, sau trei) cornete cu delicioasa gelato, sau cu o felie de pizza pufoasă și când obosești să te așezi la una dintre multele cafenele ca să bei un cappucino cu spumă fină de lapte.
Noi ne-am stabilit cartierul general în Bari, dar în fiecare zi (din cele 4) porneam încă de dimineață să vizităm orașele din apropiere. Evident că ele se aseamănă: aceeași frumusețe de piatră, pe fondul albastru închis al mării, cu bărcuțe ancorate în port, cu vegetație mediteraneană și același „dolce far niente” care domnește peste tot, dar cu toate acestea fiecare are particularitățile sale.
Bari este mai măricel, cu piațete aglomerate, pline de viață, mai ales la lăsatul serii când localnicii ies în oraș, cu cea mai bună pizza pe care am mâncat-o eu în Italia, servită rapid, pe faleză, mirosul de gorgonzola și prosciuto amestecându-se cu aroma sărată a mării. Pizza în Italia este infinit mai gustoasă decât varianta glocalizată de la noi. Ingrediente mai puține, de bună calitate, ți se topesc în gură și îți amețesc papilele gustative.
Polignano are cea mai frumoasă vedere la mare cu maluri înalte, case chiar pe marginea stâncilor, cu scări săpate care coboară până la apă și cu cea mai bună gelato.
Ostuni, Orașul Alb, mai departe de litoral, se vede de departe, în vârful dealului, cu zidurile de apărare lucind în soare. Un oraș cu un centru istoric foarte frumos, cu alei în pantă și case foarte îngrijite, cu flori multicolore. Și pentru că orice călătorie în Italia este, fără îndoială o aventură culinară, aici am mâncat o Focaccia delicioasă cu ricotta și spanac, care s-a potrivit de minune cu o Peroni rece.
Alberobello este o alt punct de atracție care trebuie neapărat vizitat. Orașul a fost inclus în patrimoniul UNESCO datorită caselor tradiționale denumite trulli. Vă asigur că nu ați mai văzut așa ceva: trulli sunt case rotunde, cu acoperișuri conice din piatră și ferestre mici. Arată ca niște căsuțe din povești. Noi am ajuns pe seară în zonă și fiind și week-end am avut parte de un targ cu produse tradiționale și cele mai bune paste cu zucchini și parmezan.
Dacă vă întrebați cât am mâncat în această excursie…Mult! Dar nu cred că poți să mergi în Italia și să nu te înfrupți din toate bunătățile lor!
Matera era cât p-aci să îl ratăm, noroc cu gazda noastră că ne-a făcut o vizită și ne-a dat câteva ponturi despre ce să mai vizităm. Și Matera e pe lista UNESCO, tot pentru casele sale, numite, de această dată Sassi. Tot orașul este efectiv săpat în stâncă și multe dintre ele sunt încă locuite de generații întregi de familii. Frumusețea și măiestria din Matera îți taie respirația. Oriunde te uiți ești fermecat de fiecare colțișor, de fiecare boltă de piatră. Din loc în loc se găsesc mici restaurante umbrite, unde te poți opri pentru un pahar de vin roșu și, bineînțeles, ceva de mâncare. Aici am încercat supa de scoici. Evident, delicioasă.
Deși relativ scurt, aceast city-break a fost perfect. Dacă vă doriți liniște și frumusețe fără margini, dacă vreți să vă bucurați de mâncare gustoasă și înghețată aromată și cremoasă, regiunea Puglia, din sudul Italiei este o destinație de vis. Tot ce trebuie să faceți este să vă lăsați grijile acasă și să vă cumpărați biletul de avion.
Fotografiile sunt realizate de Laura Sîrbu
Autor: Laura Sîrbu
Laura Sîrbu este absolventă a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea Română – Engleză. Tot în cadrul Universităţii, ea a absolvit masteratul „Studii Americane”, organizat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine.
Laura deţine autorizaţie de traducător pentru limba engleză şi atestatul lingvistic „Cambridge Proficiency Certificate.”
Comenteaza