În articolul de astăzi voi aborda o problemă mai puțin didactică și mai mult personală. Astfel, voi încerca să descriu cât mai sincer și cu ajutorul câtorva fotografii experiența mea de student Erasmus în Germania.
Povestea are „complicaţiile” ei, dacă iau în considerare birocraţia, care există şi în Germania, însă, per total, oamenii și locurile (mai puțin mâncarea), plus sistemul de predare/învățare, m-au făcut să realizez cât de adevărate sunt două dintre clișeele germane pe care le tot auzim, mai exact ordinea și disciplina.
Am fost studentă la Universitatea Potsdam, la Facultatea de Filologie, unde trebuia să
acumulez 30 de puncte (ECTS) în fiecare semestru, iar lucrul acesta însemna aproape dublu raportat la punctele pe care nativii trebuiau să le obţină într-un an. Aşadar, am urmat câte 10 cursuri pe săptămână, acelea pe care mi le-am dorit, iar dintre acestea, din pură neștiință, cele mai multe au fost cu nativii, deși aveam posibilitatea unor cursuri de limba străină, cu ceilalți studenţi Erasmus, la care mă puteam descurca individual, mult mai bine. De ce zic individual, pentru că la cursurile din Germania se pune foarte mult accentul pe munca în echipă. De asemenea, fiecare profesor are stabilit un program (sub forma meditațiilor din România, dar gratis), unde îți poți rezolva toate nelămuririle legate de curs. Și, cum eu eram „un străin sub acoperire”, prin participarea la cursurile nativilor, trebuia să merg la acele meditații neapărat, asta dacă-mi doream să iau examenele. Si chiar îmi doream! Apropo de examene, niciun profesor nu a ținut cont de alegerea mea ambițioasă, iar la finalul semestrului am fost pusă la zid cu nativii. Adică, dacă un german scria 30 de pagini pentru un proiect (Hausaufgabe), eu puteam scrie 25 minimum, dar nu primeam notă bună. Deci, tot 30 trebuia să scriu ca să fie bine. Notarea în Germania se face de la 1 (nota 10 în România) până la 5. Sunt mândră că în această privință m-am descurcat cu brio. Doar la un examen am obținut nota 2,3, ceea ce, în cele din urmă, tot era bine, având în vedere dificultatea cursului: „Studiul și analiză din Martin Luther”.
Pe perioada studenţiei în Germania aveam foarte multe activități în timpul liber, organizate de acești Tandem-Partner/innen (voluntari/studenți/doctoranzi), care ne stăteau la dispoziție atunci când se ivea o problemă birocratică. Fiind foarte aproape de Berlin, cam toate activitățile mele (în weekenduri, mai ales) se desfășurau în capitala frumosului Land Brandenburg. De exemplu, așa se relaxau nemții, la început de toamnă, pe malul râului Spree:
Pe lângă weekenduri, nemții mai au și așa numitul Feierabend, timpul liber de la sfârșitul zilei de muncă, în care se relaxează, bând bere și savurând faimosul Wurst.
Dacă ar fi să povestesc pe îndelete despre experiența mea de student în Germania, mi-ar lua pagini, poate chiar o carte. Concluzia este că am observat că germanii sunt ordonaţi, disciplinaţi și, poate cel mai important, își asumă, atât responsabilitatea, cât și faptul că nu au cunoştinţe într-un anumit domeniu (desigur, general vorbind, la modul subiectiv). Printre punctele slabe aș enumera faptul că sunt necomunicativi, trebuie să petreci mult timp cu ei, ca să se poată deschide în fața ta, iar acest lucru este valabil și viceversa. Nu sunt de acord ca tu, la rândul tău, să fii prea deschis. Nu este vorba despre o răceală a lor, așa cum se vehiculează la noi, clișeic, ci, eu o văd, mai mult, ca pe o seriozitate. Da, nemții (repet, nu toți) sunt serioși aproape în tot ceea ce fac, chiar și cu prietenii. Odată ce te-ai împrietenit cu un neamț, prietenia durează toată viața. Ca imagini de final, mai jos regăsim, din nou, locul unde am studiat (care arată ca-n basme, fără exagerări) și cum se vede el seara:
Autor: Adina Badea
Adina Badea este absolventă a Facultăţii de Litere, Departamentul de Limbă şi Literatură germană, specializarea Germană – Română, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. În prezent, ea urmează cursurile masteratului “Istoria şi circulaţia ideilor filosofice” la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti.
Comenteaza