Limba germană, folosită în mediul de afaceri, este, deseori, greu disociată de limbajul cotidian, în special de cei care cum sa te comporti in mediul de afaceri germanînvață, sau vorbesc germana ca limbă străină. Die Fremdsprachler ( „învățăceii”) tind să nu acorde importanța necesară diferențelor dintre cele două instanțe: limbajul cotidian și cel business. Acesta din urmă este destul de
riguros, atât la nivel de exprimare scrisă (E-mail), dar și în exprimarea orală (la meetinguri), mai ales, dacă lucrezi într-o companie de prestigiu. Termenii folosiți în mediul afacerilor se deosebesc, de cele mai multe ori, atât prin structură lingvistică, cât și la nivel semantic, de cuvintele din contextul cotidian, la care ne raportăm cu o mai mare ușurință. Utilizarea unui vocabular business (geschäftlich) de specialitate este secundar limbajului comun, dar și el se asimilează în timp scurt, dezvoltându-se ca urmare a procesului elementar de învățare. Luând la cunoștință aceste două aspecte ale comunicării, asimilarea așa zisului vocabular „pretențios” vine ca o nouă etapă în procesul de cunoaștere și aduce cu sine succesul și aprecierea în afaceri.

Un exemplu banal de întâlnire, între două persoane, s-ar formula, ținând seamă de cele două contexte, în felul următor:

în termeni cotidieni:

a) Wir haben eine Verabredung. Avem o întâlnire.

în mediul afacerilor:

b) Wir haben einen Termin. Avem o întâlnire.

Un alt aspect important este modul de adresare. Politețea, dacă ne permitem să fim puțin ironici, este “supraestimată” atunci când lucrăm cu clienții germani sau austrieci. Ei abordează problemele, de pe un plan al seriozitații și al detașării totale personale, iar salutul și formula de prezentare ale propriei persoane sunt cât se poate de formale, chiar și atunci când persoanele în cauză se cunosc deja. Și anume, avem salutul de adresare în E-mailuri: Sehr geehrter Herr X (pentru masculin), Sehr geehrte Frau Y (pentru feminin) și Sehr geehrte Damen und Herren (la plural). Hallo sau Hallo an alle sunt expresii non-formale, folosite după o indelungată corespondență între cele două părți și, de obicei, atunci când partenerul de afaceri este primul care face pasul către familiaritatea discuției. Cel mai indicat ar fi să-i urmăm exemplul și să ne adresăm la fel. În caz contrar, dacă facem noi primul pas, ne putem „ciocni” de aceeși formalitate, sau chiar rigiditate, din partea celuilalt și să fim noi cei afectați, crezând că am acționat greșit.

În cazul familiarității conversației, dezbaterea problemelor la serviciu cu partenerii germani este total inadecvat, ei fiind educați natural în acest scop, de a nu-și discuta eventualele aspecte personale la locul de muncă, iar de acest lucru trebuie ținut cont în permanență. Pentru alt gen de discuții există un moment prielnic în cultura germană, și anume, timpul după programul de serviciu, zum Feierabend, und puteți lega relații de prietenie, sau discuta și alte teme în afara jobului. Orice idee, întrebare personală, sau nelămurire în acest sens, evitați-le la job! Există probabilitatea să fiți considerați neserioși, sau că nu vă îndepliniți sarcinile de lucru la timp și corespunzător. Sinceritatea nu este compatibila cu spațiul unde lucrați!

În cazul întâlnirilor (meetingurilor), dacă șeful salută informal subalternii, aceștia, la rândul lor, nu vor saluta în aceeași manieră, ci vor respecta tendința formală, salutul informal fiind folosit, doar daca acest lucru a fost specificat și permis de către Geschäftsführer (șef), sau între partenerii cu aceeași funcție.

Acum, haideți să numim aspectele importante ale unei ședințe sau ale unui meeting între partenerii de afaceri care s-au reunit pentru a dezbate o problemă. Salutul formal general este urmat de o strângere a mâinii (fie barbat, sau femeie). Un cod al bunelor maniere germane precizează că cel aflat în funcție mai înaltă este și primul care face gestul de a întinde mâna către interlocutor. Un rol și mai important îl are contactul vizual. O să observați că, atunci cand dați mâna și răspundeți la salut, persoana (de origine germană, sau austriacă – mai ales la austrieci) va menține pentru câteva secunde contactul vizual. În foarte multe cazuri, străinii nu cunosc aceste mici aspecte, lucru de înțeles având în vedere diferențele culturale, de aceea este foarte bine să ne documentăm înainte de un astfel de eveniment, pentru a începe reuniunea, ca să zicem așa, cu dreptul.

Un alt termen, de care ar trebui să ținem seamă, este der Termin. Vorbitorii materni de limba română asociază, uneori, acest cuvânt cu sensul de deadline. Cuvântul, însă, se referă strict – și aici apelăm la limba engleză pentru o traducere cât mai adecvată – la meeting (care se folosește deseori și în germană, das Meeting, în locul lui der Termin). O altă traducere ar fi the appointment, dar, la fel, sensul lui în limba română, acela de programare, nu este cel mai adecvat în acest context.

În concluzie, dacă veți primi printr-un E-mail, sau veți auzi următoarea propoziție, Wir haben einen Termin am 21. August, um 12 Uhr. De aici, nu se deduce decât că vă veți întâlni cu persoana respectiva pe 21 august, la ora 12. Adică, aveți o ședință, pe care trebuie să o notați în agenda dumneavoastră. Despre organizarea meetingurilor ținând cont de „ordinea și punctualitatea germană“ vom vorbi în articolul următor.

Autor: Adina Badea

Adina Badea este absolventă a Facultăţii de Litere, Departamentul de Limbă şi Literatură germană, specializarea Germană – Română, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. În prezent, ea urmează cursurile masteratului “Istoria şi circulaţia ideilor filosofice” la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti.