O serie de cuvinte în franceză cunosc variante prescurtate, în special în limba vorbită, motiv pentru care cei care învață franceza pot avea momente de surpriză, nerecunoscând un cuvânt banal, întâlnit deja cu siguranță în alte contexte, dar în forma lui integrală. Se renunță la o bună parte din cuvânt (fenomen numit apocopă) în special când vine vorba de cuvinte cu mai multe silabe, mai lungi și mai complicate, cum ar fi, de pildă, cuvintele care-i desemnează pe specialiștii din medicină (ophtalmo > ophtalmologue, dermato > dermatologue, ostéo > ostéopathe, gynéco > gynécologue).

În apocopă, folosită și ca figură de stil, se păstrează deci prima sau primele silabe (foneme) din cuvânt, obținându-se astfel o prescurtare. Trunchierea se face de obicei după a doua sau a treia silabă din cuvânt, iar uneori se păstrează doar o silabă (bio > biologie, biologique) sau cuvântul este tăiat chiar în mijlocul silabei (info  > information). Alteori se adaugă o literă, de obicei „o” (exo > exercice).

V-ați imagina poate, că renunțarea la silabele finale ale cuvintelor e o tendință a limbii recente, fenomenul existând tot mai mult și în română. Dar nu e deloc așa. Trunchierile au o istorie în spate și au început să fie folosite mai frecvent în secolul al XIX-lea. Romanticii mai ales foloseau apocopa în mod manifest, pentru a lua în răspăr normele prea rigide ale epocii. De fapt, noțiunea este chiar mai veche de atât, fiind menționată de Aristotel în Poetica, iar în Franța încă din secolul al XVI-lea, într-un tratat de retorică: « Apocope, c’est figure assez communement practiquée en nostre vulgaire; et se faict quant l’en ne profère point aulcunes lettres de la derniere syllabe, sans synalimpher. » (P. Fabri, L’Art de Rhetorique, 1521). Nici poeților nu le-a displăcut ideea de a priva cuvintele de finalul lor, cu atât mai mult cu cât procedeul putea servi uneori la stabilirea rimei sau a măsurii.

Fenomenul despre care vorbim este o metodă destul de originală de exprimare și denotă o oarecare flexibilitate a limbii vorbite. În fond, limba este un mecanism complex, dinamic, expresiv și chiar dacă trunchierea apare într-o relativă opoziție cu normele, ea are propriile rațiuni de a exista. Unele apocope sunt atât de bine fixate în limbă încât sunt percepute drept cuvinte de sine stătătoare (métro > métropolitain, vélo > vélocipède, taxi > taximètre), altele sunt o marcă a limbajului adolescentin:  « Les élèves et les étudiants font des exos de maths, attendent la récré, consultent le dico (et le dermato!), partent en colo, vivent en coloc, révisent la géo et la philo, passent leur bac, s’inscrivent à la fac et se retrouvent en amphi ! »

Motivele pentru apariția apocopelor pot fi intuite, de vreme ce tendința interlocutorilor este să spună cât mai mult prin cât mai puține cuvinte. Cuvintele lungi, greu de pronunțat nu sunt tocmai cele preferate în exprimarea orală, de unde nevoia de a prescurta totul, de a simplifica limbajul. Dar este cu adevărat simplu? Câte piedici poate conține o frază cu asemenea prescurtări? Să luăm câteva exemple:

« C’est une cata ! » (pentru « C’est une catastrophe ! »).

« Y a d’la joie ! » ( titlul unui cântec de Charles Trenet) > Il y a de la joie.

« J’reviens dans cinq minutes » > Je reviens dans cinq minutes.

« Vous êtes allée chez votre kiné avant de déjeuner au resto, puis, de retour chez vous, vous avez allumé la télé pour regarder les infos. » > Vous êtes allée chez votre  kinésithérapeute avant de déjeuner au restaurant, puis, de retour chez vous, vous avez allumé la télé pour regarder les infos.

« Comme d´hab j’ déj´ à la cantine. »  > Comme d’habitude je déjeune à la cantine.

Anumite prescurtări amplifică ambiguitatea, iar receptorul mesajului ar putea avea dificultăți în a identifica cuvântul de origine. Uneori mesajul este în mod voit bruiat de prescurtări, pentru a se obține un efect stilistic precis, bine calculat. Scriitorul Raymond Queneau în Exercices de style dedică un articol apocopei: « Je mon dans un aut plein de voya. Je remar un jeu hom dont le cou é sembla à ce de la gira et qui por un cha a un ga tres… » (« Je monte dans un autobus plein de voyageurs. Je remarque un jeune homme dont le cou était semblable à celui de la giraffe et qui portait un chapeau …»)

Adesea silabele finale ale cuvintelor sunt lăsate în suspensie, ignorate, pur și simplu. Totuși, cele mai frecvente sunt abrevierile în „-o”, care dau discursului o nuanță de familiaritate și de lejeritate în exprimare, ba chiar o tentă ușor argotică (resto > restaurant, mayo > mayonnaise, colo  > colonie (de vacances), clodo > clochard (familier et péjoratif), écolo > écologique, écologiste). O altă categorie este cea a cuvintelor care primesc sufixe specifice oralității: roman policier > polar, cinéma > cinoche, valise > valoche, américain > amerlo, matériel > matos,
gratuit > gratos.

Mic dicționar de prescurtări în limba franceză:

Accro > accroché (=addict à quelque chose)

Alsaco > Alsacien (peut être légèrement péjoratif)

Apéro > apéritif

Aristo > aristocrate

Bio > biologie, biologique

Catho > catholique

Chrono > chronomètre

Clodo > clochard (familier et péjoratif)

Colo > colonie (de vacances)

Compo > composition

Conso > consommation

Démago > démagogique

Dermato > dermatologue

Doc  >  document (ou parfois pour docteur)

Écolo > écologique, écologiste

Electro > électronique

Édito > éditorial

Exo > exercice

Expo > exposition

Fac > faculté

Facho > fasciste

Folklo > folklorique

Franco > franchement

Gynéco > gynécologue

Hosto > Hôpital

Info > Information

Intello > intellectuel

Impro > improvisation

Kilo > kilogramme

Manif > manifestation

Mégalo > mégalomane

Mécano > mécanicien

Mono > moniteur

Perso > personnel, personnellement

Proprio > propriétaire

Psy > psychologue

Ophtalmo > ophtalmologue

Ordi > ordinateur

Ostéo > ostéopathe

Rando > randonnée

Resto > restaurant

Rétro > rétroviseur

Techno > technologieâ

Sympa >  sympathique

Solo > solitaire

Autor: Ana Maria Lupașcu – trainer A_BEST de limba franceză

Ana-Maria Lupaşcu este absolventă a Facultăţii de Litere, specializarea Limba şi Literatura Franceză – Limba şi Literatura Română, din cadrul Universităţii Bucureşti. În cadrul aceleiaşi universităţi, ea a absolvit un masterat specializat în Studii Literare. De asemenea, Ana-Maria a obţinut o bursă Erasmus, cu ajutorul căreia a urmat, pe parcursul unui semestru, un masterat specializat în Studii Literare, în cadrul Universităţii Lille din Franţa.

În cadrul Centrului de Limbi Străine A_BEST, Ana-Maria Lupaşcu predă cursuri de limba franceză, limbaj general/ business/ mixt, reuşind să adapteze cu succes cunoştinţele transmise la mediul de lucru al cursanţilor.