Anca Stere predă de cinci ani cursuri de limba engleză la companiile din Bucureşti. Iniţial, a avut mai multe job-uri, printre care şi acela de cercetător antropolog la Academia Română, însă, din 2007, s-a axat doar pe predarea cursurilor de limba engleză la companii. Trainerul spune că experienţa de predare pe care a acumulat-o în acest timp s-a răsfrânt atât în plan profesional, cât şi personal.

Anca StereAnca (foto stânga) este o persoană veselă, plină de energie şi vorbeşte cu plăcere despre activitatea ei. Am discutat cu ea despre experienţa sa ca trainer, despre nevoile profesionale ale cursanţilor cu care lucrează, dar şi despre metoda de învăţare e-learning şi despre cât contează motivaţia şi munca atunci când vrei să studiezi o limbă străină. 

Colaborarea Ancăi cu Centrul de Limbi Străine A_BEST a început în 2009.

Când ai început să predai cursuri de limba engleză la companii?

Anca Stere: Am început prin anii 2002-2003, când eram cercetător antropolog la Academia Română şi, în plus, aveam o slujbă la o multinaţională din Bucureşti. Totodată, ţineam seminarii de engleză la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

Cursurile de la compania respectivă au durat un an. În 2007, am hotărât să-mi schimb parcursul profesional și, de cinci ani, predau cursuri de limba engleză la companii.

Ce te-a determinat să-ţi schimbi parcursul profesional?

A fost vorba de o conjunctură socială, de prieteni care au venit cu propunerea. În acea perioadă obţinusem o bursă de cercetare de vreo opt luni, dar care nu-mi ajungea financiar, şi atunci aveam nevoie de un part-time. Una dintre prietenele mele lucrează în domeniul resurselor umane şi m-a sfătuit să ţin cursuri de limba engleză la companii. Prin urmare, am luat legătura cu o altă firmă şi am obţinut un loc de muncă cu jumătate de normă, cât să-mi acopere necesarul financiar. Când bursa s-a terminat, am ţinut în continuare cursuri și, în felul acesta, mi-am definit ceea ce vreau să fac mai departe.

Cum te-a influenţat predarea cursurilor în cadrul companiilor, din punct de vedere al experienţei profesionale?

M-a influenţat şi în plan profesional, şi în plan personal.

Mi-a fost greu la început din cauza vocabularului de business pe care îl învăţam cot la cot cu cei de la curs. Eu sunt filolog, de accea mă documentam foarte mult şi îmi pregăteam temeinic cursurile, să pot înţelege mecanismele economice şi de business. În ceea ce priveşte partea de metodică şi metodologie, faptul că predau la companii, faptul că lucrez numai cu persoane adulte care ştiu ce vor şi sunt motivate, cumva mi-a uşurat viaţa şi mi-a dat o stare de relaxare în sala de curs. În toţi aceşti ani, am învăţat cum să adaptez metodele de predare nu numai la nevoile fiecărui grup, ci şi la nivelul fiecărui membru al grupului. Am învăţat să cunosc oamenii destul de repede, iar faptul că, după două şedinţe de curs, eu cam trebuie să ştiu pe cine am în faţă, ce să-i ofer şi cum să-i structurez materia în aşa fel încât să-l prind, cred că m-a ajutat în viaţa personală, de asemenea.

Vorbeai de metoda de predare, cum o adaptezi pentru fiecare cursant în parte, presupun că fiecare are alte nevoi şi aşteptări?

Întotdeauna primul curs este dedicat structurării şi înţelegerii nevoilor profesionale ale cursanţilor. Prin urmare, le dau un fel de chestionar cu aşteptări de la cursul respectiv, cu probleme pe care le întâlnesc în limba engleză şi cu nevoi. Cursanţii pot scrie cât de puţin sau cât de mult vor. Eu păstrez acele foi pe tot timpul cursului, și la sfârşit le aduc, iar ei se uită peste ele şi bifează dacă ceea ce au primit în timpul modulului de pregătire s-a potrivit cu așteptările lor. Din fericire, nu numai că bifează, dar şi adaugă, primesc mai mult decât s-au gândit la început. Deci, cumva acesta este „trick-ul” pe care îl folosesc ca să obţin ce nevoi profesionale au ei. În timpul primelor două-trei cursuri, este o stare de alertă pentru mine, pentru că nu este conturat încă profilul fiecărui cursant, aşa că folosesc discuţiile libere ca să-mi dau seama nu numai ce nevoi profesionale au, ci şi ce le place personal, pentru că este obositor să faci o oră jumătate de exerciţii, de gramatică şi lexic. De aceea, folosesc pauzele tot pentru ei, încerc să găsesc subiecte comune pe care să le dezbatem.

Care sunt motivele pentru care ei vor să înveţe limba engleză?

Cel mai frecvent motiv este acela că au nevoie la serviciu: să scrie e-mailuri, să vorbească cu şeful, să comunice cu partenerii cu care colaborează. Însă, pe lângă job, există şi alte motive. Spre exemplu, unii dintre ei îmi spun că niciodată n-au ştiut limba engleză, iar acum au posibilitatea să se apuce serios de studiu. Alţi cursanţi ştiu engleză din filme sau muzică şi se pot descurca în situaţii uzuale, dar cu toţii fac greşeli. Dacă începătorii vor să vorbească mai bine limba engleză, cei de un nivel mediu au ca principale „obsesii” folosirea corectă a „if clause-ul” şi a timpurilor verbale. Deci, cam astea sunt motivaţiile, nevoi profesionale, dar, în acelaşi timp, şi personale. Nevoia personală de a se înţelege cu oamenii cu care colaborează, dar şi atunci când pleacă în vacanţă.

Ai întâmpinat şi situaţii dificile, de exemplu cursantul să fie obligat de companie să vină la curs?

Nu. De regulă, sunt motivaţi. Compania le plăteşte cursurile, ceea ce mie mi se pare o chestie grozavă. Modulele de pregătire au loc fie în timpul programului de lucru, fie în afara lui, dar, în ambele situaţii, mie mi se pare foarte bine. Mai crâcnesc atunci când trebuie să stea peste program sau să ajungă înainte, dar nu mi s-a întâmplat să vină la curs şi să spună că nu le place sau că e foarte obositor. Atunci când ţineam cursuri seara şi îi simţeam puţin extenuaţi, încercam să le ofer o aparenţă de joacă, de relaxare, să vorbim mai mult despre ceea ce îi interesează, şi astfel îi păcăleam într-un fel să vină spre mine, spre partea asta mai serioasă, mai obositoare de limba engleză.

Ce tipuri de cursuri predai la companii? Ştiu că ţii cursuri de Public Speaking, care-ţi plac foarte mult.

Da, da. Predau cursuri de Presentations Skills, Public Speaking, English for Marketing, tot felul de limbaje de specialitate.

Ce-mi poţi spune despre cursul de Public Speaking?

Este cursul meu preferat. Îmi place foarte mult pentru că nu seamănă cu celelalte, deşi eu încerc să fac fiecare tip de curs să fie altfel. Însă modulul de Public Speaking este foarte imprevizibil, în ciuda faptului că am o curriculă şi nişte obiective foarte clare de la care nu mă abat. Însă nevoile cursanţilor sunt atât de imprevizibile, iar personalităţile lor atât de diferite, încât e greu ca două cursuri de Public Speaking să semene unul cu altul.

Cel mai adesea, nevoile lor sunt în zona fluenţei şi a emoţiilor pe care le au atunci când vorbesc. Astfel, eu sunt obligată să-mi adaptez metodele, să caut tot timpul. Eu cred că am reuşit în proporţie de 90% să îmi fac cursanţii să se relaxeze la acest curs, să uite emoţiile, să se joace, să râdă şi să se bucure de ceea ce fac, chiar dacă este vorba de cifre foarte stricte sau situaţii economice importante şi presante, să găsească acolo un grăunte de bucurie şi de joc. Ne jucăm foarte mult la cursul acesta, de aceea-mi place. În plus, este un curs complex pentru că lucrez cu ei nu numai pe partea de engleză, de gramatică, de lexic, dar punem accent şi pe limbajul gestual, pe modalitatea cum folosim spaţiul din jurul nostru.

În ceea ce priveşte învăţarea unei limbi străine, cât contează înclinaţia şi cât munca?

Foarte frecvent aud asta. Eu nu am talent la limbi străine. Eu le spun de la început că nu există talent la limbile străine. Eşti talentat la muzică sau la pictură, dar o limbă străină poţi să o înveţi. Mai ales engleza. Mi se pare că este o limbă foarte uşoară şi logică. Este o limbă matematică.

Sunt persoane pe care le consider excepţionale, chiar acum predau limba română unui cursant german care vorbeşte fluent spaniolă, franceză, italiana, olandeză şi engleză. Deci, există oameni care au o înclinaţie spre limbile străine, dar ceilalţi pot învăţa dacă sunt relaxaţi şi îşi propun acest lucru. Cred că este vorba de motivaţie, muncă şi concentrare. Este foarte important studiul individual pentru că la curs eu le pot asigura cam 60-70% din obiectivele lor, celelalte 30% ar trebui să le suplinească ei acasă.

Ce părere ai despre metoda e-learning? Crezi că poate înlocui munca cu un profesor 100%?

Nu. 100% nu, dar depinde de tipurile de învăţare.

În ceea ce priveşte e-learning, eu le ofer cursanţilor mei instrumente e-learning, dar nu sunt de ajuns pentru că profesorul funcţionează ca un ghid. El îţi dă instrumentele, dar apoi e treaba ta să le aplici, să le foloseşti pentru ceea ce îţi trebuie. Sunt convinsă că acum profesorul este de neînlocuit. Există şi autodidacţi perfecţi care n-au nevoie de profesor, dar mie mi se pare că aceştia sunt excepţia, şi nu regula.

Observ că eşti o persoană dinamică, veselă. Cum îţi găseşti energia de zi cu zi? Îmi imaginez că-ţi menţii această stare şi la cursuri.

Aşa sunt şi la cursuri, şi cred că sunt pur şi simplu norocoasă. Am multă energie. Ştii ce mă ţine? Fac mult sport şi-mi dă o stare de bine. Totodată, am nişte prieteni pe lângă Câmpulung Muscel, cu care merg să mă plimb cu bicicleta. Acesta este un lucru pe care mi-ar plăcea să îl fac mai des.

 

Interviu realizat de Raluca Popescu