Да нет наверное, în traducere liberă Da nu probabil este o expresie care dă mari bătăi de cap celor care învață limba rusă. E da? E nu? E probabil? E o pasăre? E un avion? Pe scurt: E nu! Dar e un nu îndulcit. E un fel mai puțin 9 lucruri pe care nu le știai despre limba rusădur de a refuza pe cineva. Dar pentru mulți e greu să înțeleagă de la început adevăratul sens al acestor trei cuvinte puse laolaltă. De aceea, așa cum am spus-o întotdeauna, limba rusă trebuie înțeleasă cu sufletul, nu cu mintea.

În articolul de astăzi vom aborda nouă aspecte mai puțin clasice legate de limba rusă.

  1. Cu toții știm că în limba română există cuvinte de origine rusă, dar cine s-ar fi gândit că și limba rusă deține câteva cuvinte provenite din limba română? Cele mai cunoscute ar fi: мамалыга (mămăligă), брынза (brânză), дойна (doină).
  2. Atât limba română, cât și limba rusă sunt foarte bogate din punct de vedere frazeologic. Întâmplarea, sau nu, face ca unele dintre expresiile populare să fie cât de cât similare.
  • Белая ворона (cioara albă): La români, cioara s-a vopsit. Sau s-a albit la ruși. Cert este că în limba română vorbim despre expresia a umbla cu cioara vopsită, respectiv a fi incorect/necinstit, a minți. În limba rusă însă cioara albă este un simbol contradictoriu al neobișnuitului, adesea asociat cu suferință, neînțelegere și înstrăinare față de ceilalți și, în același timp, un fel de puritate și lipsă de apărare.
  • С ног до головы (de la picioare la cap); Ploaia cade de sus. Noi spunem că ne udăm din cap până în picioare. E greu de înțeles cum reușesc, însă rușii se udă de la picioare la cap.
  • Сделать вид, как будто не знаю (a mă face că nu știu); Când românul vrea să se dea neștiutor, face pe niznaiul. Puțini știu însă, că не знаю (ne znaiu) înseamnă simplu: Nu știu!

3. În limba rusă, verbul a fi există doar la timpurile trecut și viitor. La prezent, verbul a fi este pur și simplu omis sau este redat prin prezența unei cratime.

Я – преподаватель. (Eu – profesor)

Eu sunt profesor.

  1. Limba rusă este cea mai răspândită limbă din Eurasia. Cu peste 170 de milioane de vorbitori nativi, limba rusă este a opta cea mai vorbită limbă străină din lume. Cu toate acestea, datorită spațiului geografic extrem de extins al Federației Ruse, vorbitorii nativi de limba rusă au ajuns să acopere cea mai mare parte a celor două continente. Depășește inclusiv China, unde se află de șapte ori mai mulți vorbitori nativi.
  2. Accentul unui cuvânt poate schimba dramatic sensul acestuia. În limba rusă, este foarte important unde cade accentual în interiorul unui cuvânt. Spre exemplu , я плачý (placiú) – cuvânt în care accentul este pe a două silabă – înseamnă eu plătesc. În schimb, я плáчу (pláciu) – cu accentul pe prima silabă – înseamnă eu plâng. Mai grav e dacă le facem pe amândouă simultan.
  3. Dacă vrei să devii astronaut, e musai să înveți limba rusă. Dată find prezența extinsă a Federației Ruse în tehnologia spațială și în special pe Stația Spațială Internațională, în acest moment a devenit o cerință obligatorie ca astronauții să cunoască destul de bine limba rusă. Așa că dacă aveți de gând să mergeți în spațiu, ați face bine să deschideți și manualul de rusă pe lângă cel de astrofizică sau e posibil să rămâneți cu picioarele pe pământ, la propriu.
  4. Concurența dintre Statele Unite ale Americii și Federația Rusă în ceea ce privește cucerirea spațiului a dus chiar și la curiozități de natură lingvistică. Știați că există două cuvinte, astronaut și cosmonaut, pentru a defini persoanele care călătoresc în spațiul cosmic? Denumirea de astronaut este specifică americanilor, pe când rușii aleg să folosească termenul cosmonaut.
  5. Există o regulă împotriva cuvintelor rusești care încep cu litera ‘A’. O serie de excepții notabile includ cuvintele азбука (alfabet) și авось (poate), însă acestea sunt foarte rare. Dacă vedeți un cuvânt ce începe cu ‘A’, este vorba cel mai probabil despre un cuvânt împrumutat din altă limbă.
  6. Numele de familie rusești diferă în funcție de sex. Numele complet al unui rus are trei componente: prenumele, patronimul și numele de familie. Atât patronimul, cât și numele de familie prezintă diferențe de gen. Patronimul este, de altfel, prenumele tatălui, căruia i se adaugă terminațiile -ovich sau -evich pentru băieți, și -ovna sau -evna, pentru fete. În acest fel, dacă tatăl poartă numele de Serghei, băiatul va avea ca patronim Sergheevich, iar fata Sergheevna. Același lucru se întâmplă și în cazul numelor de familie, doar că terminațiile pot varia.

Autor: Cristina Vasiliu

Cristina Vasiliu este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, specializarea Rusă – Engleză. În 2016, a absolvit un masterat specializat în Predarea Limbii Ruse ca Limbă Străina, la Universitatea Federală de Sud din orașul Rostov-pe-Don, Federația Rusă.

Cristina Vasiliu are experiență în predarea limbilor rusă, engleză și limba română pentru străini. La cursuri, Cristina are o abordare modernă și interactivă, prin care reusește să mențină interesul cursanților pe întregul parcurs al lecțiilor.